Cuplurile generației Z încheie contracte pentru a evita „plictiseala” și infidelitatea
În timp ce majoritatea oamenilor asociază termenul „contract de relație” cu un acord prenupțial ce stabilește împărțirea bunurilor în caz de divorț, Generația Z redefinește conceptul. Tinerii de azi nu mai așteaptă căsătoria pentru a încheia astfel de acorduri, ci își creează „contracte” ce includ promisiuni emoționale și angajamente față de parteneri, în moduri ce au stârnit controverse pe rețelele sociale.
Noua tendință a apărut pe platformele de socializare, unde utilizatorii își împărtășesc „contractele de relație” scrise de mână, adesea decorate cu markere colorate. Clauzele variază de la angajamente serioase, precum „să nu ne înșelăm niciodată” sau „să nu ne rănim sentimentele”, la reguli mai ușoare, cum ar fi „să postăm despre celălalt pe rețelele sociale” sau „să nu ne plictisim unul de altul”.
Un exemplu notabil este povestea cuplului Hunter și Devin de la @thecordlefamily, care susțin că un „contract de relație” semnat în adolescență le-a întărit legătura. Devin chiar a spus: „L-am pus să semneze”, făcând referire la promisiunile pe care le-au stabilit împreună. Clauzele includ reguli despre iubire și angajament, iar ei susțin că acestea au funcționat până acum.
Un alt caz vine de la influencerul @loulouorange, care a împărtășit un „contract” mai neconvențional. Cuplul său are o lună pe an în care se pot despărți, fără a discuta despre reînnoirea relației înainte de luna mai. Această abordare a fost descrisă de unii ca fiind „inteligentă”, în timp ce alții au simțit că poate aduce insecuritate și tensiune în relație.
Reacțiile psihologilor și terapeuților
În ciuda popularității acestor „contracte de relație” pe rețelele sociale, experții au ridicat semne de întrebare asupra eficienței și maturității acestor acorduri. Rhian Kivits, terapeut în relații, a avertizat că astfel de contracte pot crea rigiditate și resentimente într-o relație. „Există riscul ca cei doi parteneri să folosească contractul împotriva celuilalt dacă lucrurile nu merg conform planului”, a explicat ea.
Kivits a subliniat, de asemenea, că aceste acorduri nu oferă nicio garanție reală împotriva infidelității. „Faptul că partenerii își promit fidelitate printr-un contract nu înseamnă că cei care doresc să înșele vor fi opriți de o bucată de hârtie”, a adăugat ea, subliniind că infidelitatea poate apărea chiar și în cele mai stricte relații.
Cu toate acestea, experta nu a respins complet ideea „contractelor de relație”. Ea a subliniat că succesul acestora constă în stabilirea unor așteptări realiste și deschise. „Angajamente precum alegerea onestității, cultivarea unei comunicări sănătoase și rezolvarea problemelor împreună sunt esențiale pentru o relație sănătoasă”, a concluzionat Kivits.
O tendință cu potențial sau doar o glumă?
În timp ce unii tineri văd aceste contracte ca pe o modalitate de a-și întări relația, alții consideră că ar putea să aducă mai multe probleme decât beneficii. Pe de o parte, acestea pot oferi claritate și direcție în relație, dar, pe de altă parte, ele pot deveni un instrument de control și manipulare. În plus, pentru mulți, ideea de a „semna” un angajament emoțional este prea formală și chiar străină de romantismul tradițional.
Cu toate acestea, este clar că Generația Z experimentează noi forme de a gestiona relațiile, adaptându-se la provocările moderne ale dragostei și comunicării. Rămâne de văzut dacă aceste „contracte de relație” vor deveni o normă durabilă sau doar o tendință trecătoare.
