Adoptarea legii care înăsprește pedepsele pentru fapte și declarații asociate extremismului a degenerat într-un moment tensionat în Camera Deputaților, punând sub semnul întrebării nu doar gesturile provocatoare ale opoziției, ci și reacția inițiatorului legii, Silviu Vexler.
Votul final asupra legii care extinde și înăsprește sancțiunile pentru manifestări considerate fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe a scos la iveală fragilitatea dezbaterii parlamentare și limitele dialogului democratic. Incidentul declanșat de deputatul neafiliat Alecu Robert, fost ales AUR, a devenit rapid un catalizator pentru o confruntare simbolică, în care inițiatorul legii, Silviu Vexler, a trecut de la postura de legislator la cea de actor principal într-un gest cu puternică încărcătură politică.
Alecu Robert a lipit pe tribuna Parlamentului o fotografie cu portretele unor figuri centrale ale culturii și istoriei românești – de la Mihai Eminescu și Nicolae Iorga, până la Mircea Eliade sau Mihail Kogălniceanu – personalități asupra cărora planează, în anumite interpretări academice, acuzații de antisemitism sau naționalism radical. Gestul a fost, fără îndoială, provocator și calculat pentru a tensiona dezbaterea, însă reacția lui Silviu Vexler a mutat accentul de pe fondul legii pe forma confruntării.
Ajuns la pupitru, inițiatorul actului normativ a îndepărtat fotografia, iar după ce aceasta a fost repusă, a mototolit-o și a rupt-o, într-un gest de iritare evidentă. Scena a fost imediat exploatată politic, mai mulți parlamentari ai opoziției înconjurându-l și scandând „Libertate!”, transformând momentul într-o acuzație directă de cenzură simbolică și dispreț față de patrimoniul cultural național.
Chiar dacă Silviu Vexler și-a cerut ulterior scuze pentru gest, episodul ridică întrebări serioase despre modul în care este apărată o lege ce pretinde să combată extremismul, dar riscă să amplifice polarizarea. În loc să clarifice diferența dintre analiza critică a unor figuri istorice și interzicerea simbolică a acestora, reacția inițiatorului a fost una impulsivă, oferind muniție exact celor care acuză legea de derapaje ideologice.
Contextul legislativ complică și mai mult situația. Așa-numita „Lege Vexler” a fost retrimisă în Parlament de președintele Nicușor Dan, care a avertizat asupra lipsei de claritate în definirea infracțiunilor și asupra riscului de amplificare a tensiunilor sociale. Cu toate acestea, Senatul a respins observațiile șefului statului, iar Camera Deputaților a votat din nou actul normativ, fără a reuși să stingă controversele din jurul său.
Dincolo de gestul provocator al unui deputat marginal, episodul din plen scoate în evidență o problemă mai profundă: incapacitatea inițiatorului legii de a gestiona simbolic și discursiv o dezbatere extrem de sensibilă. Printr-o reacție emoțională și demonstrativă, Silviu Vexler a alimentat exact narativul pe care legea sa ar fi trebuit să îl dezamorseze – acela al unei puteri care răspunde la provocări nu prin argumente, ci prin gesturi de forță.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
