Microplasticele omniprezente în creierul uman

Un fragment de creier uman, păstrat într-un mic flacon, începe să se dizolve atunci când hidroxidul de sodiu este adăugat peste el. În câteva zile, substanța corozivă descompune neuronii și vasele de sânge, lăsând în urmă un amestec tulburător care conține mii de particule de plastic microscopic. Aceasta este metoda utilizată de toxicologul Matthew Campen, de la Universitatea din New Mexico, pentru a izola și analiza microplasticele și nanoplasticele care se infiltrează în organele umane—în special în creier. Campen estimează că poate extrage aproximativ 10 grame de plastic dintr-un singur creier donat, echivalentul greutății unui creion cerat nou.

Microplasticele au fost descoperite peste tot: pe insule îndepărtate, în zăpada proaspătă din Antarctica, pe fundul Gropii Marianelor, în alimente, în apă și în aerul pe care îl respirăm. Acum, cercetătorii le găsesc și în corpul uman—în rinichi, ficat și creier. Dar detectarea este doar primul pas. Oamenii de știință se străduiesc să înțeleagă impactul real al acestor particule asupra sănătății. Problema este complexă, deoarece nu există un singur tip de microplastic: acestea variază ca dimensiune, formă și compoziție chimică, fiecare având efecte potențial diferite asupra celulelor și țesuturilor. „Macabru vorbind, cea mai bună sursă pentru a obține microplastice relevante este să prelucrezi un întreg creier uman”, spune Campen.

Microplasticele, legate de probleme grave de sănătate

Un studiu de referință, publicat în Nature Medicine în această lună, arată că nivelul microplasticelor din creierul uman a crescut cu 50% între 2016 și 2024. De asemenea, s-a descoperit că mostrele de creier conțin de până la 30 de ori mai multe microplastice decât ficatul și rinichii.

Un alt studiu din ianuarie 2024 oferă o posibilă explicație pentru acumularea acestor particule în creier. Cercetătorii au descoperit că, atunci când șoarecii consumă apă contaminată cu microplastice, particulele sunt inghițite de celulele imunitare și ajung să blocheze vasele mici de sânge din creier.

Efectele asupra sănătății umane sunt încă intens studiate. Experimentele pe țesuturi umane din laborator arată că microplasticele pot cauza moarte celulară, reacții imune și deteriorarea țesuturilor. În studiile pe animale, aceste particule au fost asociate cu blocarea intestinelor, scăderea fertilității și afectarea funcției cognitive.

O cercetare alarmantă, publicată în martie 2024, a analizat 250 de pacienți care au suferit operații pe inimă. Aproape 60% dintre aceștia aveau microplastice sau nanoplastice într-o arteră principală, iar cei afectați aveau de 4,5 ori mai multe șanse să sufere un atac de cord, un accident vascular cerebral sau să moară în următorii trei ani.

Totuși, rămâne o întrebare crucială: microplasticele sunt cauza directă a acestor probleme de sănătate sau doar un factor corelat? Autorii studiului recunosc că alți factori, precum dieta sau statutul socio-economic, ar putea influența rezultatele.

O criză în creștere: plasticele din ce în ce mai mici și mai periculoase

O preocupare majoră este reprezentată de nanoplastice—particule mai mici de 1 micrometru, care pot pătrunde direct în celule. Studiile arată că aceste particule pot traversa bariera placentară la șobolani, ajungând rapid în țesuturile fetale. Aceasta ridică îngrijorări privind impactul lor asupra dezvoltării intrauterine. „Avem prea puține date despre nanoplastice, pentru că nu avem unelte suficient de precise pentru a le studia”, spune Alison Elder, toxicolog la University of Rochester Medical Center. În prezent, particulele mai mici de 250 de nanometri sunt practic invizibile pentru microscopie, ceea ce îngreunează enorm cercetarea. Mai mult, contaminarea probelor este o provocare uriașă. Tuburile, plăcile Petri și chiar aerul din laboratoare conțin plastic, ceea ce îngreunează diferențierea particulelor provenite din organism de cele provenite din mediul de lucru.

Este timpul pentru acțiune

În fiecare an, se produc peste 400 de milioane de tone de plastic, iar această cifră ar putea depăși 1 miliard de tone până în 2050. Chiar dacă producția de plastic s-ar opri astăzi, miliardele de tone deja existente în mediu vor continua să se degradeze și să creeze microplastice pentru sute de ani.

Aceasta este o problemă globală: Națiunile Unite negociază un tratat internațional privind reducerea poluării cu plastic, dar progresele sunt lente.

„Suntem într-un moment istoric în care putem obține un tratat eficient”, spune Martin Wagner, biolog la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie și cofondator al Scientists’ Coalition for an Effective Plastics Treaty. „Dacă eșuăm acum, s-ar putea să nu mai avem o astfel de oportunitate pentru decenii.”

Un viitor incert

Campen recunoaște că timpul nu este de partea noastră. „Este înfricoșător să mă gândesc că, până vom avea răspunsuri clare, concentrația de plastic din creierul meu ar putea crește cu câteva procente”, spune el. Cert este că microplasticele sunt deja aici—în aerul pe care îl respirăm, în apa pe care o bem și în alimentele pe care le consumăm. Întrebarea nu mai este dacă ele ne afectează, ci cât de grav.

Sursă articol