Getting your Trinity Audio player ready...
|
Teoria evoluției trece printr-o transformare semnificativă. În cartea Evolution Evolving: The Developmental Origins of Adaptation and Biodiversity, autorii Kevin Lala și colegii săi propun o reinterpretare a paradigmei clasice a evoluției, cunoscută drept sinteza modernă. Acest volum contestă ideea centrală conform căreia evoluția este determinată exclusiv de selecția naturală a mutațiilor ADN apărute la întâmplare. În schimb, autorii sugerează că modul în care organismele se dezvoltă joacă un rol esențial în modelarea adaptării și biodiversității.
Extinderea sintezei evoluționiste
Sinteza modernă, dezvoltată în secolul al XX-lea, susține că adaptările evolutive apar doar prin selecția mutațiilor genetice aleatorii. Lala și colaboratorii săi, însă, promovează o abordare cunoscută sub numele de sinteză evoluționistă extinsă, care recunoaște importanța dezvoltării organismelor și influența factorilor de mediu asupra evoluției.
Un exemplu relevant este cel al peștelui mexican Astyanax mexicanus, care include atât populații de pești de suprafață cu vedere, cât și pești de peșteră orbi. Dacă peștii de suprafață sunt expuși întunericului total timp de doi ani, aceștia dezvoltă trăsături similare celor ale peștilor de peșteră, cum ar fi capacitatea sporită de a stoca grăsime. Stresul întunericului activează seturi de gene care modifică dezvoltarea acestor organisme. În timp, mutațiile genetice care susțin aceste trăsături sunt selectate și devin dominante, demonstrând că evoluția urmează unde dezvoltarea conduce.
O nouă perspectivă asupra selecției și dezvoltării
Sub această nouă viziune, întrebările fundamentale ale biologiei evolutive se schimbă. În loc să ne concentrăm doar pe mutațiile genetice care oferă un avantaj competitiv, ar trebui să investigăm mecanismele de dezvoltare care stau la baza diferențelor de fizice. Această abordare explică fenomene care rămân un mister în sinteza modernă, cum ar fi evoluția trăsăturilor comune în animalele domesticite.
De exemplu, domesticirea vulpilor, câinilor sau porcilor duce la apariția unor caracteristici similare, precum dimensiuni mai mici ale creierului, pete albe sau cozi răsucite, trăsături care implică același tip de celule embrionare (creasta neurală). Această perspectivă demonstrează că trăsăturile noi nu apar complet aleatoriu, ci sunt influențate de constrângeri și tendințe de dezvoltare.
Moștenirea dincolo de gene
Lala și colegii săi subliniază, de asemenea, importanța modurilor extragenetice de moștenire. Acestea includ:
- Învățarea socială: balenele care învață de la mamele lor să pescuiască prin crearea de bule de aer
- Epigenetica: șoarecii care asociază un miros cu un șoc electric transmit această frică generațiilor viitoare prin modificări epigenetice
- Construcția mediului: gândacii care creează bile de bălegar cu nutrienți pentru a influența dezvoltarea larvelor
Aceste procese extragenetice ar trebui incluse în modelele evoluționiste pentru a înțelege mai bine tiparele și ritmurile evoluției
Implicații pentru viitorul biologiei
Această reorientare conceptuală redefinește evoluția și oferă un cadru integrator pentru toate științele vieții. Similar modului în care psihologia cognitivă a schimbat studiul comportamentului uman, sinteza evoluționistă extinsă propune o analiză mai profundă a mecanismelor care determină adaptările biologice. Acest nouă abordare are capacitatea de a redefini modul în care privim biodiversitatea, adaptarea și istoria vieții pe Pământ.
Descoperă mai multe la Radio Clasic FM
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.