Aida – Giuseppe Verdi
Opera „Aida” a fost compusă pentru inaugurarea primului teatru muzical de la Cairo și pentru sărbătorile legate de încheierea lucrărilor la Canalul Suez. Deși are acest caracter ocazional, lucrarea constituie o adevărată cotitură în creația lui Verdi. Prin înfruntarea caracterelor, forța pasiunii și expresivitatea muzicii, „Aida” este o autentică dramă romantică. Această operă reprezintă nu numai una din cele mai importante lucrări ale lui Verdi, ci și o culme a genului de operă în general. După premiera de la Cairo, adevăratul triumf, care lansează lucrarea în lumea operei, este premiera italiană.
Premiera operei a avut loc la Teatrul de Operă din Cairo în data de 24 decembrie 1871.
Sinopsis
Actul I
Pentru a respinge armatele etiopienilor, Regele Egiptului trebuie să desemneze un nou general. Tânărul Radames îşi doreşte cu fervoare această cinste, deşi este îndrăgostit de prinţesa etiopienă Aida, sclavă la curtea din Memphis şi va trebui să lupte împotriva tatălui ei. Într-adevăr, Radames este cel ales. Aida suferă să-l ştie victorios împotriva poporului ei, dar Amneris, fiica faraonului, se bucură, fiind chinuită însă de gelozie, căci bănuieşte iubirea lui Radames pentru Aida. Radames primeşte în templu sabia de general.
Actul al II-lea
Etiopia a fost învinsă iar Amneris aşteaptă întoarcerea triumfătoare a lui Radames.
Hotărâtă să afle care sunt sentimentele Aidei, Amneris îi spune iniţial acesteia că Radames a murit, dar îi dezvăluie adevărul imediat ce se convinge că Aida îl iubeşte pe acesta.
În sunetele marşului triumfal, Radames defilează victorios cu armata şi cu prada de război prin faţa faraonului şi a marilor preoţi. Printre prizonieri se află şi Amonasro, regele etiopienilor, tatăl Aidei. Pentru a răsplăti vitejia lui Radames, faraonul îi acordă mâna fiicei lui, Amneris.
Actul al III-lea
Pe malul Nilului, Aida îl aşteaptă pe Radames. Înaintea lui, însă, soseşte Amonasro. Acesta o convinge să afle de la tânărul general planul de luptă. Îndrăgostit de Aida, Radames îi divulgă fără să vrea planul, dar îşi dă seama de greşeala săvârşită în momentul în care apare din nou Amonasro. Amneris, ieşind din templul în care se ruga înaintea căsătoriei, îi surprinde. Aida şi Amonasro reuşesc să fugă, în timp ce Radames se predă şi, fiind considerat trădător, este arestat.
Actul al IV-lea
Înaintea judecăţii, Amneris îl imploră pe Radames să renunţe la Aida în schimbul iertării. Radames refuză şi, în faţa judecătorilor, nu caută să se dezvinovăţească. Condamnarea lui la moarte o aduce la disperare pe Amneris.
În cripta unde este îngropat de viu, Radames o descoperă pe Aida. Imnul iubirii, ce-i uneşte în moarte, este însoţit de cântece funebre şi de plânsul lui Amneris, prăbuşită pe mormântul celor doi îndrăgostiţi.
