Bugetarii secreți ai Comitetului Exim Banca Românească: Cum sunt plătiți cu mii de euro pentru câteva ședințe pe lună

O investigație care scoate la iveală o veritabilă enclavă de privilegii bugetare, în dispreț față de transparență, meritocrație și responsabilitate financiară

În plină criză bugetară, cu deficitul public scăpat de sub control și cu promisiuni ferme de austeritate din partea Guvernului, un detaliu revoltător iese la suprafață: 17 demnitari și funcționari publici, fără o pregătire specializată în domeniul bancar, sunt plătiți cu câte 4.000 de euro lunar – în plus față de salariul de bază – doar pentru participarea la câteva ședințe ale unui comitet obscur: Comitetul Interministerial care supervizează Exim Banca Românească, o instituție financiară de stat.

900.000 de euro anual pentru câteva ședințe

Înființat în 2007 pentru a oferi supraveghere strategică activității Eximbank – redenumită între timp Exim Banca Românească –, acest comitet a fost gândit cu un scop aparent nobil: să asigure buna coordonare între ministerele cu atribuții economice și banca de stat. Inițial alcătuit din 13 membri, comitetul a fost umflat politic de-a lungul anilor, ajungând astăzi la 17 membri. Iar statul român cheltuie anual aproape 900.000 de euro doar pentru indemnizațiile acestor persoane.

Deși legea prevede minimum două ședințe lunare, pentru participarea la ele fiecare membru primește 20% din salariul directorului general al băncii – adică peste 4.000 de euro pe lună. Suma este de două-trei ori mai mare decât leafa lunară pe care o încasează în ministerele unde activează.

Secretomanie și evitare a răspunsurilor directe

Încercările jurnaliștilor de a afla numele celor 17 au fost întâmpinate cu o opacitate aproape instituționalizată. Ministerul Finanțelor, care are patru reprezentanți în Comitet (inclusiv președintele), a refuzat să ofere public lista membrilor săi. Ministrul Tanczos Barna a evitat constant un răspuns clar, invocând formalități birocratice și promisiuni de răspuns „în scris” care nu s-au concretizat.

Situația se repetă la Secretariatul General al Guvernului, unde, după o lună de solicitări, numele membrilor au rămas nedezvăluite. Cu toate acestea, surse confirmă că din partea SGG fac parte Cristina Trăilă (PNL), secretar general al Guvernului, și Mihnea Drumea (PNL), secretar de stat, alături de Marian Neacșu (PSD), vicepremier, și Adrian Țuțuianu (PSD), secretar general adjunct.

Întrebat despre munca depusă pentru acești bani, Mihnea Drumea a refuzat să comenteze, motivând confidențialitatea activității. Tot el a evitat să ofere o opinie despre cuantumul remunerației. În schimb, Țuțuianu a susținut că „venitul este pe măsura răspunderii”, o formulă clasică pentru justificarea oricărui privilegiu bugetar.

Rude, apropiați politici și oameni fără experiență bancară

Lista se completează cu Radu Oprea, șeful Cancelariei premierului, și Ștefan Ciurăscu, consilierul personal al ministrului de Interne, Cătălin Predoiu – deși Ministerul Afacerilor Interne a refuzat, oficial, să comunice numele său, invocând protecția datelor personale.

Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a uitat inițial cine este reprezentantul instituției în Comitet, dar și-a amintit apoi că l-a numit personal pe Ion Simu, director general la CFR SA, fără nicio experiență bancară, dar cu o trăsătură notabilă: este din Timișoara, ca și Grindeanu.

Ministerele Dezvoltării și Agriculturii, de asemenea, refuză să dezvăluie cine sunt funcționarii care încasează bani publici în plus pentru a sta la masa comitetului. În total, nouă dintre cei 17 membri provin din Ministerul Finanțelor și Guvern.

Lipsa reformei și nevoia urgentă de transparență

Această practică a remunerației grase pentru „participare” – adesea simbolică – la ședințe ale unor comitete netransparente scoate la iveală o problemă sistemică: politizarea structurilor de conducere ale instituțiilor publice și companiilor de stat. Într-un moment în care se discută despre tăieri de cheltuieli, despre eficiență bugetară și despre reducerea aparatului de stat, descoperim enclave de opulență bine protejate.

Iar întrebarea firească este: chiar avem nevoie de 17 oameni, dintre care mulți fără expertiză bancară, ca să supervizeze o bancă de stat? Nu ar fi suficienți doi-trei specialiști?

Până când aceste întrebări vor primi răspunsuri oneste și până când instituțiile vor fi cu adevărat reorganizate, statul român va continua să-și plătească fidelii nu pentru performanță, ci pentru loialitate. Iar contribuabilul va fi, ca de obicei, cel care achită nota.