Cel mai mare aisberg din lume s-a topit

Aisbergul care s-a rupt de Antarctica în 2017 şi care a fost cândva cel mai mare din lume s-a topit în câteva fragmente mici, despre care Centrul Național de Gheață din SUA spune că nu mai merită să fie urmărit.

A68 cântărea miliarde de tone și măsura 5.800 de km pătrați, de două ori suprafața Luxemburgului, atunci când s-a desprins de platforma de gheață Larsen C din Marea Weddell, la marginea Peninsulei Antarctice, la jumătatea anului 2017.

Mamutul iceberg abia s-a mișcat timp de un an înainte de a începe să plutească în derivă într-o zonă cunoscută sub numele de “aleea icebergurilor”, care duce spre nord de Antarctica.

Blocul de un miliard de tone a urmat o rută cunoscută, învârtindu-se în Atlanticul de Sud spre Teritoriul britanic Georgia de Sud. Această mică insulă este locul în care multe dintre cele mai mari aisberguri ajung să moară. Prinse în apele puțin adânci din zonă, acestea sunt condamnate să se topească treptat.

Dar acesta a reușit cumva să scape de această soartă specială. În schimb, valurile, apa caldă și temperaturile mai ridicate ale aerului din Atlantic au fost cele care l-au consumat în cele din urmă pe A68. Pur și simplu s-a sfărâmat în fragmente din ce în ce mai mici.

Locul său de origine, Larsen C, este o enormă platformă plutitoare de gheață, construită prin contopirea unor limbi de ghețari care au alunecat de pe uscat în ocean.

Povestea de viață a lui A68 le va spune cu siguranță cercetătorilor ceva atât despre modul în care se construiesc platformele de gheață, cât și despre modul în care acestea se destramă pentru a produce aisberguri.

“Singurul lucru care merită, probabil, menționat ca rezultat științific a fost cât de mult s-a învățat despre rezistența la fractură a zonelor de sutură în care ghețarii de pe uscat s-au unit pentru a forma platoul de gheață plutitor. Pentru că aveam noi senzori care vedeau evoluția fisurii mai frecvent, sunt sigur că s-au obținut informații utile care nu ar fi putut fi “văzute” în deceniul anterior. Aceasta este o adevărată dovadă a investițiilor făcute în observarea Pământului”, a comentat Christopher Shuman de la Universitatea din Maryland, Baltimore County (UMBC) și Nasa-Goddard.

De asemenea, BAS a plasat câțiva roboți în ocean în luna februarie pentru a încerca să studieze de aproape unele dintre segmentele lui A68.

Unul dintre ei a dispărut la scurt timp după aceea, iar celălalt a rămas blocat sub gheață timp de două săptămâni înainte de a reuși să se elibereze și să-și continue observațiile.

Acest robot va fi recuperat în luna mai pentru a fi extrase datele. Acesta ar trebui să dezvăluie informații despre modul în care aisbergurile își afectează mediul înconjurător, de exemplu, aruncând volume uriașe de apă dulce în ocean pe măsură ce se topesc.