Criza globală a plasticului-Dovezi științifice care nu pot fi ignorate

Consumul mondial de plastic a crescut într-un ritm alarmant. Peste jumătate din tot plasticul produs vreodată a fost fabricat după anul 2000, iar dacă se menține actuala traiectorie, producția anuală globală se va dubla până în 2050. În condițiile în care cea mai mare parte a acestuia este folosită o singură dată, iar mai puțin de 10% din deșeurile plastice sunt reciclate, poluarea va continua să afecteze grav mediile terestre și marine.

Acesta este contextul în care se va desfășura, în perioada 5–14 august 2025, la Geneva, ultima rundă de negocieri pentru un tratat ONU privind poluarea cu plastic. Delegați și observatori din întreaga lume se vor reuni în speranța elaborării unui acord care să aducă o schimbare reală.

Până acum, negocierile au fost încetinite și fragmentate de țări cu interese majore în producția de petrol și plastic – în special Arabia Saudită, Iran, Rusia și China, care formează autointitulata „grupare a țărilor cu opinii similare”. Aceste state doresc ca tratatul să se concentreze exclusiv pe reciclare și consum, opunându-se ferm reducerii producției de plastic și reglementării anumitor substanțe chimice periculoase.

Două studii publicate recent în Nature oferă o imagine realistă asupra impactului real al poluării cu plastic:

1. Studiul condus de Sophie ten Hietbrink (Universitatea Utrecht, Olanda) arată că nanoplasticele – particule mai mici de 1 micrometru – sunt omniprezente în Oceanul Atlantic. Cercetătorii au detectat aceste particule în toate probele prelevate, indiferent de adâncime sau distanța față de coastă. Se estimează că doar în stratul superior al Atlanticului de Nord s-ar afla aproximativ 27 de milioane de tone de nanoplastice, cantitate comparabilă cu estimările anterioare privind totalul global al deșeurilor plastice marine.
2. Cel de-al doilea studiu, realizat de Laura Monclús (Universitatea de Știință și Tehnologie din Norvegia), identifică peste 16.000 de substanțe chimice implicate în producția de plastic. Dintre acestea, mai mult de 4.200 sunt considerate „substanțe chimice de îngrijorare majoră”, fiind toxice sau foarte persistente în mediu.

Un tratat ambițios sau un eșec?

Negocierea unui tratat internațional este un proces complex, dar dovezile științifice recente subliniază urgența unei abordări ferme. Un grup de peste 70 de state – printre care Uniunea Europeană, Australia, Canada și Regatul Unit – face parte dintr-o „coaliție pentru un nivel ridicat de ambiție” care susține includerea în tratat a unor măsuri pentru reducerea producției de plastic și reglementarea substanțelor periculoase.

SUA, care inițial a susținut limitarea producției, s-a retras din această poziție la finalul administrației Biden, iar poziția actuală este incertă.

Inițiative independente

În lipsa unui acord global, unele regiuni au început să acționeze pe cont propriu. Uniunea Europeană a adoptat în 2019 o directivă privind reducerea plasticului de unică folosință, stabilind obiective precum:

• colectarea a 90% din sticlele din plastic până în 2029;
• includerea a minimum 25% plastic reciclat în PET-urile pentru băuturi din 2025.

Și alte țări, precum Canada sau statul New South Wales din Australia, au interzis deja anumite produse din plastic de unică folosință.

Ce urmează?

Negociatorii care se vor întâlni la Geneva trebuie să manifeste curaj și viziune. Argumentul conform căruia limitarea producției de plastic ar afecta economia și locurile de muncă este înșelător. Tranziția către alternative durabile poate genera noi industrii și oportunități. Generațiile viitoare nu au nevoie doar de locuri de muncă, ci și de un planeta viabilă. Dacă la Geneva nu se va ajunge la un acord solid, unele state iau în calcul un plan B: încheierea unui tratat separat, în afara procesului ONU.  Deocamdată însă, pentru că nu există o planetă B, toate eforturile trebuie concentrate pe obținerea unui tratat puternic și eficient în cadrul ONU. Sursa: Nature – editorial „UN plastics treaty: don’t let lobbyists drown out researchers”, iulie 2025.