Dragobetele – sărbătoarea iubirii la români

Dragobetele – sărbătoarea iubirii la români

Dragobetele, celebrat în anumite zone ale României pe 24 februarie, iar în altele pe 1 martie, este considerat echivalentul românesc al lui Cupidon sau Eros. Sărbătoarea reprezintă un simbol al iubirii și bunei dispoziții, marcând un nou început pentru comunitățile tradiționale.

Originea și mitologia Dragobetelui

Potrivit unor legende, Dragobete este fiul Babei Dochia și este perceput drept un exponent al principiului pozitiv, al reînnoirii și al dragostei. În mentalitatea arhaică, Baba Dochia simbolizează forțele malefice, iar Dragobete este cel care aduce echilibrul și speranța.

Sociologul Ciprian Voicilă descrie obiceiurile zilei: tinerii se spălau și se îngrijeau încă de dimineață, iar dacă vremea permitea, mergeau în pădure să culeagă ghiocei sau să strângă lemne pentru foc. Dacă timpul era nefavorabil, fetele se întâlneau în case, unde băieții veneau în vizită, împărtășind voie bună și glume. De asemenea, în unele regiuni se păstra obiceiul ca fetele să adune apă din zăpada netopită pentru a se spăla cu ea tot anul, în credința că astfel vor rămâne frumoase și iubite.

În tradiția populară, se credea că cei care petreceau această zi cu veselie și își exprimau sentimentele de dragoste aveau parte de un an plin de iubire. Tinerii „se însoțeau” și își promiteau sinceritate și sprijin reciproc. De asemenea, se spune că Dragobetele proteja cuplurile care își declarau dragostea în această zi, iar fetele nemăritate care nu primeau atenție erau supuse unor superstiții conform cărora puteau fi victimele unor farmece de „urâciune”.

Practici și superstiții de Dragobete

• Protecție împotriva bolilor – Țăranii români respectau această zi pentru a fi feriți de boli.
• Obiceiul „Dragobetele sărută fetele” – Tradiția impunea ca băieții să sărute fetele pentru a avea noroc în dragoste tot anul.
• Adunarea apei de nea – Fetele nemăritate colectau roua de pe fragi pentru a-și spăla chipul, crezând că astfel vor deveni mai frumoase și atrăgătoare.
• Evitarea certurilor – Se considera că bărbații care se certau cu femeile în această zi nu aveau parte de noroc.
• Tinerii nu trebuiau să plângă – Se spunea că plânsul în această zi aduce necazuri pe tot parcursul anului.
• Respectarea muncii ușoare – Se interzicea torsul, cusutul și treburile grele, însă curățenia era permisă, considerată aducătoare de prospețime și belșug.

Dragobetele și legătura cu natura

În multe zone ale României, Dragobetele mai era numit „Cap de primăvară” sau „Ziua Îndrăgostiților”. Se considera că în această zi păsările își aleg perechea și își construiesc cuiburi. În același spirit, tinerii trebuiau să-și exprime sentimentele, simbolizând o nouă etapă în viața amoroasă. Se credea că, dacă o fată nu se întâlnea cu un băiat în această zi, nu avea să fie iubită tot anul.

Dragobetele vs. Valentine’s Day

Deși Dragobetele a fost considerat mult timp sărbătoarea tradițională a iubirii la români, în prezent, el se confruntă cu popularitatea tot mai mare a Valentine’s Day, sărbătoare occidentală împrumutată. Cu toate acestea, Dragobetele rămâne un element distinctiv al culturii românești, reflectând legătura profundă dintre tradiție, natură și dragoste.

Din perspectivă mitologică, Dragobetele este parte a unui cult al fecundității, alături de alte sărbători populare ale lunii martie. Obiceiurile sale sunt o îmbinare de practici ritualice, credințe străvechi și elemente precreștine, care conturează o identitate unică a sărbătorii iubirii la români.

Indiferent dacă este sărbătorit pe 24 februarie sau 1 martie, Dragobetele rămâne un moment special în calendarul tradițional românesc, un prilej de celebrare a iubirii și a prospețimii naturii renașterii.