După un boom artificial alimentat de cheltuielile militare, economia Rusiei dă semne clare de stagnare în 2026, pe fondul scăderii veniturilor din petrol, al sancțiunilor occidentale și al unei crize demografice care începe să lovească dur capacitatea statului de a susține războiul din Ucraina.
Când statele occidentale au impus sancțiuni dure Rusiei, imediat după invadarea Ucrainei în 2022, mesajul politic a fost unul tranșant. Liderii occidentali mizau pe o prăbușire rapidă a economiei ruse, pe incapacitatea Kremlinului de a finanța un război de durată și pe o izolare economică fără precedent. La doar o lună de la începutul conflictului, președintele american de atunci, Joe Biden, afirma că economia Rusiei este „pe cale să fie tăiată la jumătate” și că va ieși curând din top 20 al economiilor mondiale.
Realitatea a contrazis însă aceste prognoze. După șocul inițial din 2022, economia rusă s-a adaptat rapid. Statul a redirecționat masiv resurse către industrie și apărare, cheltuielile militare au explodat, iar producția orientată spre război a generat un boom economic temporar. În loc să se prăbușească, Rusia a urcat în clasamentele globale și, în 2025, a ajuns a noua economie a lumii, depășind Canada și Brazilia, situându-se imediat în spatele Italiei, Franței și Regatului Unit.
În 2026, acest model începe însă să se clatine vizibil. Deși colapsul spectaculos anticipat de Occident nu s-a produs, economia rusă intră într-o fază de stagnare accentuată, iar Kremlinul se confruntă cu cea mai fragilă poziție economică de la începutul războiului.
Datele recente arată că ritmul de creștere economică a încetinit puternic. După o perioadă de revenire și expansiune în 2023 și 2024, economia a început să piardă viteză în 2025, iar în 2026 creșterea este aproape de zero. Fondul Monetar Internațional a revizuit în jos estimările, prognozând un avans al PIB de doar 0,6% în 2025 și 0,8% în 2026. În afara anilor pandemici 2020–2022, acestea sunt cele mai slabe performanțe economice ale Rusiei de după criza provocată de sancțiunile impuse în urma anexării Crimeei din 2014.
Un factor-cheie în această degradare este scăderea veniturilor din petrol și gaze, pilonul central al bugetului federal rus. În 2022, taxele colectate din sectorul energetic reprezentau aproximativ 40% din veniturile bugetare, suficient pentru a susține efortul de război. În primele trei trimestre din 2025, această pondere a scăzut la circa 25%. Prețul petrolului Ural a coborât de la aproximativ 90 de dolari pe baril la începutul războiului la circa 50 de dolari la finalul lui 2025, pe fondul supraproducției globale și al cererii mai slabe.
Sancțiunile occidentale continuă să joace un rol important, în pofida eforturilor Rusiei de a-și diversifica piețele. China, India și, într-o măsură mai mică, Turcia au crescut achizițiile de petrol rusesc după prăbușirea exporturilor către Europa. Totuși, volumul combinat al acestor exporturi rămâne mult sub nivelul vânzărilor către țările care au impus sancțiuni înainte de război. Mai mult, India a redus achizițiile în ultimele luni, pe fondul amenințărilor cu tarife comerciale venite din partea administrației americane conduse de Donald Trump.
Economia de război a schimbat radical structura bugetului rus. Între 2021 și 2025, cheltuielile pentru apărare au crescut cu 17 puncte procentuale din bugetul federal. În același timp, alocările pentru protecție socială au scăzut cu 10 puncte procentuale, cele pentru economie (infrastructură și subvenții) cu 5 puncte, iar bugetele pentru educație și sănătate au fost reduse constant. Statul rus a devenit, în esență, o mașinărie orientată spre susținerea războiului, în detrimentul serviciilor publice de bază.
Pentru a acoperi golurile bugetare, Kremlinul a apelat la majorări fiscale. În 2025, impozitul pe profit a crescut de la 20% la 25%, au fost introduse noi tranșe superioare de impozitare a veniturilor, iar la începutul lui 2026 TVA a fost majorată de la 20% la 22%. Nivelul este acum mai ridicat decât în SUA, Regatul Unit, Franța sau Germania. Deși unele produse esențiale au fost exceptate, aceste măsuri se adaugă unei inflații persistente, care a afectat puternic puterea de cumpărare a populației.
Inflația din Rusia a fost mai ridicată și mai îndelungată decât în economiile occidentale. Pentru a o combate, banca centrală a majorat dobânda de politică monetară până la 21%, o decizie care a redus drastic creditarea, a scumpit împrumuturile și a contribuit la frânarea economiei. Programul de credite ipotecare subvenționate a fost abandonat, iar băncile au început să restrângă creditarea, majorând dobânzile, în special la împrumuturile cu rată variabilă.
Pe termen lung, cea mai gravă problemă rămâne însă demografia. Populația Rusiei a scăzut constant din 2019, de la 145,5 milioane la 143,5 milioane în 2024. Scăderea natalității, pierderile umane din război și emigrarea masivă au redus semnificativ forța de muncă. Spre deosebire de statele occidentale, care au compensat parțial declinul natalității prin imigrație, Rusia nu dispune de această supapă. Rezultatul este o penurie acută de muncitori și o rată a șomajului de doar 2%, un nivel extrem de scăzut care reflectă mai degrabă lipsa forței de muncă decât sănătatea economiei.
Aceste tensiuni încep să se reflecte și în starea de spirit a populației. Sondajele arată că optimismul economic, crescut artificial în primii ani ai războiului, se erodează. În august 2025, 39% dintre ruși declarau că situația economică se înrăutățește, față de 29% în 2022. Nemulțumirea crește, chiar dacă nu se transformă încă într-o opoziție politică deschisă.
În ciuda acestor probleme, experții consideră că Rusia poate continua să finanțeze războiul pe termen scurt. Nivelul relativ redus al datoriei publice permite împrumuturi interne, iar statul poate recurge la noi taxe, vânzări de active, naționalizări sau tipărirea de bani. Evoluția prețului petrolului rămâne decisivă: noi scăderi ar accentua precaritatea, în timp ce o eventuală revenire ar putea oferi un respiro temporar.
Totuși, semnalele politice sugerează o schimbare de calcul la Moscova. După luni de blocaj, Rusia a acceptat reluarea discuțiilor de pace cu Ucraina, cu întâlniri mediate de Statele Unite. Pentru Kiev și aliații săi, un lucru devine tot mai evident: economia de război a Rusiei nu este infinită, iar fisurile apărute în 2026 ar putea juca un rol decisiv în evoluția conflictului.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
