Sursă: Global Carbon Budget 2023 (emisii); UN Population Division
Impactul alegerilor asupra climei globale
Locitorii țărilor care produc cea mai consistentă emisie de carbon din lume vor merge la vot în acest an – rezultatele pot determina dacă umanitatea poate corecta traiectoria periculoasă de încălzire globală .
Sursă: Julia Nikhinson/AFP/Getty
Prestigiosul trust de presă științică Nature semnalizează întru-n articol publicat recent importanța și impactul alegerilor politice din acest an asupra măsurilor de încetinire a încălzirii globale prin implementarea acțiunilor de reducere a emiisiilor de carbon.
În acest an, alegătorii a cinci dintre regiunile lumii cu cele mai mari emisii de carbon din lume se vor prezenta la vot. Aceste regiuni – Statele Unite, India, Indonezia, Rusia și Uniunea Europeană – reprezintă aproximativ o treime din populația lumii și generează aproximativ aceeași proporție din emisiile de carbon produse de om.
Direcția politică rezultată din aceste alegeri va determina dacă umanitatea va încerca corectarea traiectorie de influențare și accelerare a încălzirii climatice. Politicile climatice actuale probabil vor duce la o încălzire de aproximativ 2,7°C până în 2100, conform grupului Climate Action Tracker, care monitorizează mișcările climatice globale – mult peste obiectivul de 1,5°C stabilit în acordul climatic de la Paris din 2015. Angajamentele climatice pe termen lung ar putea preveni alte 0,6°C de încălzire, dar acestea depind de acțiuni suplimentare ale guvernelor, ale căror lideri se află la alegeri în 2024.
Statele Unite: Biden versus Trump
În august 2022, președintele SUA, Joe Biden, a surprins lumea cu o reformă legislativă privind cheltuielile climatice care, conform unor estimări recente, este probabil să blocheze investiții de aproape 1 trilion de dolari până în 2032. Aceasta include cheltuieli directe, precum și credite fiscale pentru multe domenii de interes pentru mediu, de la energie eoliană și solară până la transport electric, sechestrare de carbon și programe de reorientare profesională pentru cei care lucrează în prezent în sectorul combustibililor fosili.
Una dintre principalele sarcini ale administrației Biden acum este să se asigure că banii sunt investiți cu înțelepciune și să continue invetiția în acest demers. Cercetătorii au estimat că realizarea de vârf a lui Biden, legea privind reducerea inflației din 2022, ar putea dubla ritmul progresului climatic al SUA de la sine și ar reduce emisiile de carbon ale țării cu 43-48% până în 2035, raportat la nivelurile din 2005. Aceasta face referire la angajamentul SUA de a reduce emisiile cu 50% până în 2030, comparativ cu 2005, dar administrația înaintează și pe alte fronturi, inclusiv emiterea de reglementări pentru reducerea emisiilor din vehicule și centrale electrice.
În general, specialiștii climatici spun că este un efort istoric care ar putea ajuta al doilea cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră din lume (după China) să conducă o revoluție în energia curată. „Nu am mai văzut un efort de decarbonizare ca acesta”, spune Noah Kaufman, economist la Centrul pentru Politici Energetice Globale al Universității Columbia din Washington DC. Agenda climatică a administrației Biden are un impuls semnificativ, spune Kaufman, iar alți patru ani ar ajuta administrația să continue progresul. „Întrebarea este, ce se întâmplă dacă pierdem acest impuls?”
Principalul adversar al lui Biden în alegerile din noiembrie, fostul președinte Donald Trump, rămâne ostil față de acțiunile guvernamentale în domeniul climatic, și este puțin probabil că va face tot ce îi stă în putință pentru a promova combustibilii fosili în cazul unei victorii. Se așteaptă ca acesta să retragă Statele Unite din acordul climatic de la Paris din 2015 – pentru a doua oară. Prima retragere, care a intrat în vigoare pe 4 noiembrie 2020, în ziua de după ce Trump și-a pierdut ofertă pentru realegere, a fost rapid anulată de noua administrație Biden. Trump a mai spus că va folosi autoritatea sa executivă pentru a slăbi reglementările climatice și pentru a extinde programele federale de petrol și gaze, deși ar fi dificil pentru Trump să anuleze investițiile în energie curată din legea privind reducerea inflației. Deoarece aceste investiții au fost stabilite într-o lege, Congresul ar trebui să promulge una nouă pentru a le anula, spune Samantha Gross, care conduce Inițiativa pentru Securitate Energetică și Climă la Instituția Brookings, un think tank cu sediul în Washington DC. Pentru a avea șanse de a face asta, republicanii ar trebui să păstreze controlul Camerei Reprezentanților și să câștige suficiente locuri pentru a prelua controlul Senatului în alegerile din noiembrie. Chiar și atunci, spune Gross, nu ar fi ușor. Legea stimulează deja întreprinderile să investească și să creeze locuri de muncă în comunități din întreaga țară, iar multe dintre acestea sunt în districtele republicane. „Odată ce beneficiile economice încep să curgă, calculul politic se schimbă,” spune ea.
India: Balanța climatică a lui Modi
Chestiunile legate de schimbările climatice nu ocupă un loc important pe agenda alegerilor generale viitoare din India. Cu toate acestea, ele sunt cruciale pentru ambițiile globale ale prim-ministrului Narendra Modi, conform cercetătorilor. Votarea la nivel național este probabil să aibă loc în aprilie și mai. În cazul în care Modi și partidul său Bharatiya Janata (BJP) câștigă un al treilea mandat de cinci ani, preocuparea sa principală va fi moștenirea sa ca lider climatic, conform lui Aseem Prakash, specialist în științe politice la Universitatea din Washington din Seattle. India este al treilea cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră din lume. Cu toate acestea, țara adăpostește și 1,4 miliarde de oameni, reprezentând mai mult de șasezeci la sută din populația lumii. Emisiile sale pe cap de locuitor sunt cu mult sub cele ale Statelor Unite și aproximativ un sfert din cele ale Chinei.
La Conferința globală privind clima COP26 din Glasgow, Marea Britanie, din 2021, Modi s-a angajat să atingă emisii nete zero până în 2070. India a convenit, de asemenea, că aproximativ jumătate din capacitatea sa de producție a energiei până în 2030 va proveni din surse ne-fosile, cu asistență financiară și tehnică străină. Țara a pus în aplicare unele dintre aceste promisiuni, cu capacitatea sa de energie eoliană și solară care s-a aproape dublat în ultimii 5 ani, ajungând la 135 de gigawați. Sursele regenerabile, împreună cu hidroenergia, reprezintă acum 42% din capacitatea totală de producție a energiei, deși acestea contribuie mai puțin la producția reală de electricitate din cauza variabilității lor. „Este un miracol al energiilor regenerabile”, spune Sangeeth Selvaraju, analist de finanțe durabile la Institutul de Cercetare Grantham privind Schimbările Climatice și Mediu din Londra. Sub conducerea unui Modi proaspăt ales, politicile climatice ale Indiei vor continua să fie „agresiv implementate”, spune Suruchi Bhadwal, specialist în climă la Institutul de Energie și Resurse din New Delhi. Acestea includ extinderea infrastructurii solare și eoliene și investiții în dezvoltarea hidrogenului verde. În luna trecută, guvernul lui Modi a prezentat bugetul său interimar pentru anul începând din aprilie, care cuprinde subvenții pentru energie eoliană offshore și panouri solare pe acoperiș – două industrii emergente care necesită un impuls real, conform lui Selvaraju.
Cu toate acestea, acțiunea climatică nu reprezintă un subiect de discuție major în campaniile celor două partide principale, BJP și Congresul Național Indian, spun cercetătorii. Prioritatea este asigurarea securității energetice pentru a satisface cererea în creștere, ceea ce, pe termen scurt, înseamnă o mai mare utilizare a combustibililor fosili și continuarea dependenței de cărbune. Anul trecut, cererea de energie a atins un vârf în luna septembrie și a fost cu 13% mai mare decât în luna de vârf a anului precedent, aprilie. Cărbunele continuă să reprezinte trei sferturi din producția totală de electricitate – un motiv pentru care India a avut un rol important în rezistarea introducerii unui limbaj care să vizeze eliminarea progresivă a combustibililor fosili în comunicatele din ultimele câteva summituri climatice. În septembrie, ministrul indian al energiei, Raj Kumar Singh, a declarat că țara ar putea avea nevoie să construiască noi centrale termice. „Vom vedea mai multe centrale pe bază de cărbune în următorii zece ani”, spune Nandini Das, economist climatic și energetic la Institutul de Politici Climatice din Perth, Australia.
În cazul puțin probabil în care Modi pierde, Selvaraju afirmă că nu se așteaptă la o schimbare în direcția politicii climatice a Indiei, „deoarece aceasta nu depinde de politicieni”. Spre deosebire de Statele Unite, politicile climatice ale Indiei nu sunt susceptibile de a fi influențate de schimbările la conducere, spune Dhruba Purkayastha, director pentru India al Climate Policy Initiative, un grup de cercetare nonprofit cu sediul în New Delhi. Cu toate acestea, schimbările climatice ar trebui să rămână un subiect important pe agenda politică, spune Das. Din cauza vulnerabilității sale la fenomene climatice extreme, de la inundații la secetă și stres termic, „India este una dintre cele mai vulnerabile țări la schimbările climatice.”
Indonezia: Alimentată de nichel și cărbune
Indonezienii și-au exprimat votul pe 14 februarie pentru a-și alege un nou președinte și un nou legislativ. Chiar dacă voturile sunt încă în curs de numărare, majoritatea celor aproape 130 de milioane de indonezieni care au participat la scrutin par să fi optat pentru un lider care promite continuitatea politicilor președintelui în exercițiu, Joko Widodo. Prabowo Subianto, fost general de armată și ministru al apărării în timpul mandatului lui Widodo, a candidat, avându-l pe fiul cel mare al lui Widodo, Gibran Rakabuming Raka, ca vicepreședinte. „În ceea ce privește schimbările climatice, nu ne așteptăm la schimbări majore,” explică Daniel Murdiyarso, climatolog și președinte al Academiei Indoneziene de Științe, cu sediul în Bogor, la sud de capitala Jakarta.
Sursă: Sulthony Hasanuddin/Antara Foto/Reuters
Cercetătorii sugerează că, pe termen scurt, aceasta va însemna o creștere a consumului și exportului de cărbune, avansuri lente în reducerea defrișărilor și o exploatare mai intensivă și mai poluantă a nichelului. Indonezia este cel mai mare producător mondial de nichel brut, esențial pentru satisfacerea cererii globale în creștere pentru vehicule electrice, baterii și oțel inoxidabil. „Interesele economice vor prevala probabil asupra altor considerente,” afirmă politologul Jemma Purdey de la Centrul Australia-Indonezia al Universității Monash din Melbourne. Cu toate că nichelul este un element vital, cărbunele rămâne o preocupare deosebită. Indonezia este cel mai mare exportator mondial de cărbune, iar 60% din necesarul său intern de energie electrică provine din această resursă fosilă, o dependență care este susceptibilă să dureze încă decenii, datorită sprijinului guvernamental și a centralelor electrice relativ noi. De asemenea, dificultatea construirii unei rețele electrice care să acopere întreaga țară, compusă din numeroase insule, a împiedicat o creștere rapidă a surselor regenerabile, similară cu cea din India sau China. „Indonezia dispune de resurse și condiții favorabile pentru a genera o cantitate semnificativă de energie eoliană și solară. Cu toate acestea, trebuie să rezolve probleme infrastructurale și instituționale pentru a face acest lucru la scară,” adaugă Selvaraju.
Indonezia își propune să atingă emisii nete zero până în 2060, însă „a fost destul de indecisă” în ceea ce privește acest obiectiv, spune Dirk Tomsa, politolog la Universitatea LaTrobe din Melbourne. Deși țara are o populație de vot tânără, schimbările climatice nu au fost o problemă majoră în aceste alegeri, potrivit lui Ika Idris, președinte al Nodului Indonezian al Centrului de Cercetare a Schimbărilor Climatice Monash din Jakarta. „Niciunul dintre candidați nu a acordat o atenție deosebită acestui aspect în timpul campaniei electorale.” Unele inițiative populare, pe care Subianto probabil le va continua, includ sprijinul pentru dezvoltarea unei industrii autohtone de vehicule electrice și construirea unui oraș verde, Nusantara, care este destinat să devină noua capitală a Indoneziei mai târziu în acest an. Cu toate acestea, aceste proiecte au fost prezentate în principal ca oportunități de dezvoltare economică și nu ca măsuri pentru protejarea mediului. În 2020, Widodo a interzis exporturile de nichel brut pentru a sprijini procesarea internă, care este intensivă în carbon.
Sub conducerea lui Subianto, se așteaptă ca Indonezia să continue să prioritizeze mineritul și procesarea de nichel pentru a stimula dezvoltarea economică a țării, în detrimentul preocupărilor legate de impactul asupra mediului și siguranța locurilor de muncă, afirmă cercetătorii. Indonezia găzduiește unele dintre cele mai mari păduri tropicale, turberii și mangrove din lume. Se așteaptă ca Indonezia, sub conducerea lui Subianto, să își respecte angajamentele internaționale de reducere a defrișărilor – rata pierderii de păduri a scăzut în ultimii cinci ani – și să întărească în același timp industria uleiului de palmier, care exercită presiune asupra pădurilor tropicale și a turberiilor, care stochează carbon.
Rusia: Impactul fumului de război
În luna martie, liderul rus Vladimir Putin va începe al cincilea mandat de președinte în urma unei alegeri în care rezultatul este deja stabilit. Schimbările climatice nu vor fi un subiect pe care Putin să îl folosească pentru a obține susținerea, ci va utiliza invazia Rusiei în Ucraina și va promova un sentiment anti-occidental.
Războiul în desfășurare și sancțiunile economice impuse de Uniunea Europeană și alte țări, precum Statele Unite și Regatul Unit, vor împiedica probabil orice acțiuni viitoare privind mediul în cel de-al patrulea teritoriu din lume, generator de gaze cu efect de seră , spune Marianna Poberezhskaya, care studiază politica climatică rusă la Universitatea Nottingham Trent din Marea Britanie.
„Șocurile majore, cum ar fi crizele economice și, evident, războiul, cel mai grav dintre ele, slăbesc deja poziția și politica climatică deja destul de slabă din Rusia”, spune Poberezhskaya. Aceasta este în ciuda faptului că țara a experimentat deja incendii forestiere și inundații severe cauzate de schimbările climatice în ultimii ani.
Rusia își propune să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 70% până în 2030 față de nivelurile din 1990 și să atingă neutralitatea carbonului până în 2060. Emisiile națiunii sunt deja cu aproximativ 30% sub nivelurile din 1990, iar cea mai mare parte a acestei reduceri se datorează deindustrializării după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991. Conform regimului lui Putin, aceste obiective vor fi atinse prin extinderea bazinelor de carbon forestier, tehnologiile de captare și stocare a carbonului și continuarea dependenței de energie nucleară și hidroenergie.
„Planul de reducere a emisiilor nu include eliminarea treptată a combustibililor fosili, de care economia rusă este puternic dependentă,” spune Anna Korppoo, care studiază politica climatică rusă la Institutul Fridtjof Nansen din Fornebu, Norvegia. „Rusia nu își va reduce singur economia bazată pe combustibili fosili. Dacă se întâmplă acest lucru, este din cauza politicilor altor țări – Rusia va vinde în mod clar combustibili fosili atâta timp cât există cumpărători.”
Țintele propuse pentru extinderea bazinelor de carbon forestier sunt puțin probabile să fie îndeplinite, adaugă ea: aceste bazinete sunt în prezent în declin și nu există politici naționale pentru a inversa această tendință.
Impactul negativ al războiului Rusiei în Ucraina asupra cercetării climatice în regiunea arctică va continua. Rusia acoperă aproape jumătate din suprafața terestră a Arcticii, dar în martie 2022, imediat după invazie, cele șapte alte țări membre ale Consiliului Arctic, care discută despre dezvoltarea durabilă și problemele de mediu din regiunea polară, au suspendat cooperarea cu Rusia. Datele rusești au fost excluse din modelele climatice arctice și din cercetările privind impactul schimbărilor climatice asupra populației și ecosistemelor arctice, iar Rusia a înghețat plățile către Consiliul Arctic în luna trecută.
„Pierderea stațiilor de cercetare siberiene ar putea afecta capacitatea noastră de a urmări răspunsurile globale la schimbările climatice”, spune modelatorul de ecosisteme arctice Efrén López-Blanco de la Universitatea Aarhus din Danemarca.
Pe măsură ce războiul continuă, schimbările climatice și impactul lor asupra drepturilor omului vor continua să fie o prioritate secundară, spune Matthew Druckenmiller, vicepreședinte al Comitetului Internațional de Științe Arctic. „Este trist să vezi; majoritatea populației indigene din Arctica se află în Rusia, iar acum sunt scoși din ecuație.”
UE: Tranziție dificilă spre dreapta
Uniunea Europeană se percepe ca un lider mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice. În 2021, statele membre ale blocului au convenit și au adoptat legi pentru reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% față de nivelurile din 1990 până în 2030 și pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050. O propunere recentă vizează o reducere și mai ambițioasă de 90% până în 2040. Până în prezent, Europa și-a redus emisiile cu 32,5% față de nivelurile din 1990.
Într-un interval de 4 zile, începând cu 6 și până la 9 iunie, cetățenii europeni din cele 27 de țări vor alege 720 de politicieni pentru Parlamentul European, pentru o perioadă de 5 ani. Sondajele indică o schimbare bruscă către partidele de dreapta care acordă mai puțină atenție problemelor climatice, o tendință care ar putea împiedica liderii europeni în domeniul climatic și ar putea întârzia măsurile urgente, spun experții.
Climatul „nu este o problemă majoră pentru majoritatea partidelor de extremă dreapta și nu este o prioritate”, spune Claire Dupont, specialistă în politici climatice la Universitatea Ghent din Belgia. Aceste partide tind să se concentreze pe interese mai naționaliste. Sondajele sugerează că principalele grupări parlamentare – Partidul Popular European de centru-dreapta și Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților de centru-stânga – își vor menține majoritatea în parlament, care supraveghează celelalte organe ale UE și are puterea de a adopta și modifica legislația propusă.
Aceste alegeri reprezintă doar începutul procesului politic al UE. Parlamentul este cel care în cele din urmă îl alege pe președintele Comisiei Europene, care stabilește strategia UE pentru următorii cinci ani și monitorizează implementarea politicilor, afirmă Dupont. Președintele actual, Ursula von der Leyen, a plasat Pactul Verde European și obiectivele sale climatice în centrul strategiei blocului, iar în februarie a anunțat că va căuta un al doilea mandat.
Dar presiunile politice de jos în sus înseamnă că consensul larg anterior al Europei privind acțiunile împotriva schimbărilor climatice începe să se destrame. „Nu există mult spațiu pentru a da înapoi în ceea ce privește deciziile privind climatul,” spune Corinne Le Quéré, o climatologă la Universitatea din East Anglia din Norwich, Marea Britanie. „Dar există spațiu pentru a încetini progresul sau pentru a da nuanțe politice acțiunilor care vor fi implementate.” Aceasta are consecințe internaționale, avertizează ea. „UE este cea mai proactivă regiune în abordarea schimbărilor climatice, așa că dacă liderii încep să încetinească acțiunile climatice, există riscul ca acest lucru să se răspândească în întreaga lume.”
În special, obiectivele climatice bazate pe natură ale UE, inclusiv biodiversitatea și protecția solului, întâmpină dificultăți. Luna trecută, blocul a amânat planurile de reducere a utilizării pesticidelor și a diluat prevederile sale referitoare la agricultura ecologică după protestele agricultorilor din mai multe state membre. Emisiile totale de carbon ale UE au scăzut, dar emisiile din sectorul agricol au scăzut doar modest în ultimul deceniu.
Un alt punct de conflict sunt tehnologiile de captare și stocare a carbonului, de care UE va trebui să se bazeze dacă vrea să își îndeplinească cele mai ambițioase obiective de emisii. Partidele de dreapta tind să favorizeze aceste soluții tehnologice în detrimentul celor care necesită schimbări de comportament, dar nu s-a demonstrat că acestea funcționează la scară. „Celelalte tehnici de captare a carbonului, cum ar fi plantarea pădurilor, îmbunătățirea solurilor noastre și soluțiile bazate pe natură, se confruntă deja cu multe critici”, spune Dupont.
„UE a abordat cu succes domenii mai accesibile, precum fi energia regenerabilă și eficiența energetică”, spune ea. „Dar va putea trece efectiv la următorul pas în abordarea părților mai dificile ale tranziției către neutralitatea carbonului?”
Articolul original poate fi consultat accesând : Sursa
