Pericol pandemic de boli zoonotice provenite din Arctica

Arctica, cunoscută pentru ecosistemul său fragil, se confruntă cu provocări tot mai mari. Între 1979 și 2021, regiunea s-a încălzit de patru ori mai rapid decât media globală, având efecte semnificative asupra ecologiei, nivelului mărilor și circulației oceanice. Pe lângă pierderea biodiversității și poluare, Arctica se confruntă cu o criză în curs de dezvoltare: riscurile emergente pentru sănătatea umană și animală. Un aspect tot mai îngrijorător este creșterea riscului de boli zoonotice care pot trece de la animale la oameni, un scenariu care, în contextul pandemiei de COVID-19, atrage o atenție specială.

Aproximativ 60% dintre bolile infecțioase emergente sunt zoonotice, iar degradarea habitatului, pierderea biodiversității și modificările lanțurilor trofice contribuie la răspândirea acestora. În Arctica, aceste riscuri sunt amplificate de topirea ghețurilor și de creșterea activităților umane, cum ar fi pescuitul și turismul. Pe măsură ce gheața arctică se retrage, substanțele chimice toxice, precum mercurul și substanțele per- și polifluoroalchilice (PFAS), cunoscute sub denumirea de „substanțe chimice veșnice”, sunt eliberate în mediu, crescând vulnerabilitatea speciilor locale la infecții.

Pe lângă substanțele chimice, specii invazive de pești și balene aduc cu ele noi boli, într-un mediu în care animalele native, precum urșii polari, nu au fost expuse anterior la aceste agenți patogeni. În plus, pe măsură ce ghețurile și solurile permafrostului se topesc, microbii antici, care au fost înghețați de mii de ani, pot fi eliberați, creând un risc pentru sănătatea umană și animală.

Topirea ghețurilor și creșterea activităților umane

Primele veri fără gheață din Arctica ar putea avea loc încă din anii 2030. Aceasta ar deschide calea pentru exploatări industriale masive în sectorul energetic, de pescuit și de turism, în condițiile în care zona nu este supusă unui tratat global care să reglementeze utilizarea sa. Această dezvoltare industrială ar putea perturba și mai mult fauna sălbatică, ar putea duce la poluare și pescuit excesiv și ar putea genera conflicte între națiuni asupra drepturilor de jurisdicție.

O altă problemă majoră este lipsa supravegherii adecvate a zoonozelor în Arctica. Resursele alocate pentru studierea bolilor zoonotice sunt mult mai mici comparativ cu regiunile temperate sau tropicale, ceea ce face ca această regiune să fie vulnerabilă la focare necontrolate.

Soluții pentru prevenirea unei pandemii cu origini în Arctica

Monitorizarea bolilor zoonotice și poluării în Arctica necesită finanțare pe termen lung și o colaborare între comunitățile locale și cercetători. În Canada, cercetătorii au început deja să colecteze mostre din ape uzate și alte surse, pentru a analiza prezența agenților patogeni virali. Astfel de inițiative, combinate cu o mai bună accesibilitate la asistența medicală și inspecțiile clinice, sunt cruciale pentru prevenirea unui nou focar.

Pe lângă măsurile sanitare, protejarea biodiversității și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin acorduri internaționale sunt esențiale. Consiliul Arcticii și alte inițiative interguvernamentale, cum ar fi tratatul privind poluarea cu plastic, pot contribui la durabilitatea ecologică și prevenirea crizelor sanitare.

Pentru a evita un viitor în care Arctica ar putea deveni epicentrul unei pandemii, este necesar un plan de monitorizare și evaluare la nivel global, susținut de un tratat internațional. Acest plan trebuie să combine supravegherea poluării și a bolilor, iar actualele discuții la Organizația Mondială a Sănătății privind un tratat de pregătire pentru pandemii oferă o oportunitate unică de acțiune.

Dacă nu se vor lua măsuri acum, riscul de pandemii cu origini în Arctica va continua să crească, complicând gestionarea interacțiunilor dintre oameni și faună sălbatică, și îngreunând diagnosticarea și tratarea infecțiilor. Acțiunea imediată este esențială pentru a proteja sănătatea globală și a preveni o criză sanitară iminentă.