Premierul Ciolacu solicită restructurarea Guvernului

Premierul României, Marcel Ciolacu, a subliniat recent necesitatea unei restructurări a Guvernului pentru a îmbunătăți eficiența acestuia, în contextul unor provocări majore precum implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Ciolacu a remarcat că în timpul pandemiei și crizei energetice, Guvernul nu a răspuns adecvat provocărilor, indicând o necesitate de schimbare a modului în care sunt luate deciziile.

Conform lui Ciolacu, PNRR reprezintă nu doar resurse financiare semnificative, ci mai ales reforme profunde, pe care le-a descris ca fiind printre cele mai dificile reforme post-decembriste de implementat. El a subliniat că aceste reforme, împreună cu aderarea la OCDE, ar putea genera un plan comprehensiv pentru România. Acest plan ar trebui să țină cont de contextul extern, incluzând crizele de securitate și energetice, și să învețe din experiențele ultimilor ani.

Pe lângă aceste provocări, premierul a menționat progresele în sectorul transporturilor, cu deblocarea marilor șantiere și finalizarea primului segment de 1000 km de autostrăzi. În următorii 5-7 ani, Guvernul își propune finalizarea a încă 1000 km de autostrăzi și introducerea primelor trenuri noi după Revoluție. Aceste inițiative sunt parte a PNRR și reflectă un plan bine stabilit pentru modernizarea infrastructurii naționale.

Ciolacu a subliniat, de asemenea, investițiile importante în sănătate, incluzând construcția spitalelor regionale și a celor specializate pentru arși, care au început să intre în fazele finale de dezvoltare. Investițiile în sănătate sunt susținute de fonduri complementare obținute prin PNRR și de la Banca Europeană de Investiții (BEI), condiționate de existența unui plan bine structurat.

În domeniul educației, premierul a evidențiat dezvoltarea învățământului dual, mai ales în regiuni precum Ardealul, și crearea de centre de învățământ dual în Moldova, regiune care a suferit de o migrație semnificativă a forței de muncă către alte țări europene. Aceste inițiative sunt văzute ca răspunsuri la nevoile educaționale și de formare profesională ale regiunilor respective.