Ruinele care salvează natura
Protejate de secole pentru valoarea lor istorică, siturile arheologice din întreaga lume au devenit refugii neașteptate pentru plante și animale rare, oferind o șansă de supraviețuire biodiversității într-un peisaj tot mai afectat de activitatea umană.
În mijlocul străzilor aglomerate din Lima, Peru, o piramidă pre-incă veche de 1.500 de ani adăpostește o viață ascunsă. Printre crăpăturile zidurilor de lut, mici gecko cenușiu-maronii se ascund de căldură și vânează insecte. Este vorba despre gecko-ul cu degete frunzate din Lima, o specie adaptată deșertului de coastă, astăzi aproape dispărut din cauza urbanizării masive. Potrivit biologului Alejandra Arana, aceste reptile supraviețuiesc aproape exclusiv în jurul huacelor – monumente sacre prehispanice – precum Huaca Pucllana, unele dintre ultimele locuri unde ecosistemul natural al regiunii s-a păstrat.
Fenomenul nu este izolat. În Italia, orhidee rare cresc în jurul necropolelor etrusce. La Delphi, cercetătorii au identificat ceea ce ar putea fi o specie nouă de melc, de doar 2 mm, întâlnită exclusiv în zona sanctuarului antic. La Machu Picchu, două specii noi de șopârle au fost descoperite în ultimii ani, profitând de condițiile relativ nealterate ale sitului istoric.
La nivel global, siturile arheologice au fost adesea protejate timp de decenii sau chiar secole, fiind ferite de agricultură intensivă și dezvoltare urbană. Această protecție, gândită inițial pentru conservarea patrimoniului cultural, a transformat multe dintre ele în adevărate sanctuare pentru biodiversitate. Cercetări recente arată cât de profund este integrată natura în aceste peisaje culturale și cum protejarea ruinelor poate contribui direct la salvarea unor specii amenințate.
Profesorul Panayiotis Pafilis, specialist în diversitate animală la Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena, subliniază că siturile arheologice nu trebuie privite izolat: „Este vorba despre peisaj, nu doar despre un monument sau un ecosistem separat”. El a coordonat un amplu studiu asupra faunei din 20 de situri arheologice grecești, în cadrul unui proiect lansat în 2022 de guvernul elen.
Contextul global este alarmant. Un raport al ONU din 2025 arată că 75% din suprafața terestră a planetei a fost sever alterată de activitatea umană. Populațiile de vertebrate au scăzut cu 73% din 1970, iar aproape două din cinci specii de plante sunt amenințate cu dispariția. În Grecia, peste 21% dintre specii se află sub risc, pe fondul fragmentării habitatelor și al schimbărilor climatice, explică Panagiota Maragou, directoare de conservare la WWF Grecia.
În contrast, multe situri arheologice au rămas relativ stabile ca mediu. În Grecia, numeroase astfel de locuri sunt protejate încă din secolul al XIX-lea. Deși nu au fost concepute pentru protejarea biodiversității, ele oferă un cadru natural conservat de aproape două secole.
Rezultatele proiectului „Biodiversity in Archaeological Sites” sunt spectaculoase. În doar 0,08% din teritoriul Greciei, cercetătorii au identificat 4.403 specii de plante și animale, adică aproximativ 11% din biodiversitatea cunoscută a țării. În orașul bizantin Mystras, de exemplu, au fost găsite șase din cele șapte specii de șopârle endemice ale Peloponezului, o densitate mai mare decât în zonele din jur.
Pentru botaniști, provocările sunt diferite. Vegetația din jurul ruinelor este adesea tunsă pentru a proteja structurile, dar chiar și așa, diversitatea plantelor rămâne impresionantă. Botanistul Theophanis Constantinidis arată că o gestionare mai atentă – tăieri selective și reducerea erbicidelor – ar putea sprijini și mai mult flora locală. La Nicopolis, un sit roman, el a identificat o specie de iarbă posibil adusă din Asia Centrală sau Anatolia, probabil odată cu migrațiile umane din Antichitate.
Legăturile dintre natură și mitologie apar frecvent. La Dodona, unde legenda spune că Zeus vorbea prin frunzele unui stejar sacru, cercetătorii au găsit stejari vechi de secole, sugerând o continuitate ecologică impresionantă. În Epidaurus, sanctuar al zeului medicinei Asklepios, au fost documentați șerpi aesculapieni, simbol medical prezent și astăzi pe ambulanțe. În jurul mai multor situri, a fost identificată cucuta – planta cu care a fost ucis Socrate.
Ministrul grec al culturii, Lina Mendoni, consideră că aceste rezultate schimbă perspectiva asupra patrimoniului: siturile arheologice devin „arce pentru salvarea biodiversității”, spații unde istoria și natura se susțin reciproc.
Studii similare confirmă tendința și în alte regiuni. În bazinul mediteranean, cercetători italieni au inventariat peste 3.300 de specii de plante în 69 de situri arheologice, dintre care cel puțin 500 sunt considerate vulnerabile. La Machu Picchu, biologul peruan Luis Mamani avertizează însă că turismul intens reprezintă o amenințare reală, în ciuda protecției legale a zonei.
Una dintre marile provocări rămâne lipsa de dialog între arheologi și biologi. Cercetătorii subliniază nevoia unui limbaj comun și a unor strategii integrate de management. Integrarea obiectivelor de conservare a biodiversității în administrarea siturilor istorice ar putea contribui semnificativ la ținta globală de protejare a 30% din ecosistemele lumii până în 2030.
În Lima, Alejandra Arana spune că studiul gecko-ului cu degete frunzate a demonstrat un adevăr simplu: protejarea patrimoniului istoric poate însemna, indirect, protejarea vieții. „Dacă situl este protejat pentru valoarea sa istorică, atunci și gecko-ul este protejat”, spune ea.
