Topul celor mai scumpe opere de artă vândute în 2019

Cele mai mari prețuri obținute în licitațiile de artă ale anului 2019 au fost înregistrate la New York, în SUA, alternând între casele Christie’s și Sotheby’s. Una singură dintre primele 10 cel mai bine vândute lucrări de artă ale anului a fost vândută de către casa Christie’s la Londra. Dintre primele 10 lucrări cu cele mai mari prețuri în 2019, șapte au fost realizate în anii ´60, iar două provin din ultima parte a secolului al XIX-lea, arată platforma Artnet News.

 

O singură lucrare dintre cele înregistrate în top 10 este altceva decât pictură. Despre modul în care este orientată piața de artă vorbește și faptul că niciuna dintre aceste lucrări nu este semnată de o femeie. Cel mai bun preț obținut pentru o lucrare a unei artiste în 2019 este de 32 de milioane de dolari, pentru „Spider” (1997), de Louise Bourgeois, abia pe locul 15 între cele mai scumpe opere de artă ale anului.

 

Cel mai mare preț al anului a fost atins de un tablou al lui Claude Monet din seria „Meules” (1891), care a fost vândut de Sotheby’s la jumătatea lunii mai pentru 110,7 milioane de dolari. Suma reprezintă un preţ record pentru o lucrare a pictorului francez, aceasta fiind şi prima dată când un tablou impresionist este achiziţionat la un preţ ce depăşeşte 100 de milioane de dolari. Lucrarea face parte dintr-o serie de tablouri care surprinde viaţa de la ţară din Normandia. Casa de licitaţii a anunţat că tabloul lui Monet este în prezent al nouălea cel mai scump tablou vândut vreodată într-o licitaţie. Monet a pictat 25 de tablouri în seria „Căpiţelor” („Meules”), majoritatea fiind deţinute în prezent de mari galerii din lume.

 

Pe locul al doilea al topului pe 2019 s-a situat o lucrare de Jeff Koons, „Rabbit” (1986), care a ajuns la 91 de milioane de dolari, la New York. Cumpărătorul a fost comerciantul de artă Robert Mnuchin. Zvonurile din acel moment spuneau că, de fapt, lucrarea a fost achiziționată în contul miliardarului Steve Cohen. Acesta este cel mai mare preț plătit pentru o lucrare a unui artist în viață în 2019.

 

Pentru „Buffalo”, de Robert Rauschenberg (1964), s-au plătit 88,8 milioane de dolari, iar „Bouilloire et fruits”, de Paul Cézanne (1888), a ajuns la 59,3 milioane de dolari.

 

În lista primelor 10 cele mai scumpe lucrări vândute în 2019 se mai găsesc „Femme au chien” (1962), de Pablo Picasso, adjudecată pentru 54,9 milioane de dolari, „Double Elvis [Ferus Type]” (1963), de Andy Warhol, ajuns la 53 de milioane de dolari, „Hurting the Word Radio #2” (1964), de Ed Ruscha, la 52,5 milioane de dolari, în noiembrie, tabloul lui Francis Bacon „Study For A Head” (1962), cumpărat pentru 50,4 milioane de dolari, o lucrare de Mark Rothko, „Untitled” (1960), la 50,1 milioane de dolari, și singura lucrare dintre primele zece vândută în altă parte decât la New York, „Henry Geldzahler and Christopher Scott” (1969), de David Hockney, care a fost adjudecată la prețul de 49,5 milioane de dolari, la Londra, în luna martie.

 

În ceea ce îi privește pe artiștii români, în luna martie s-a vândut „Duchamp’s Funeral I/Funeraliile lui Duchamp I”, o lucrare reprezentativă în evoluția artistului Adrian Ghenie. Potrivit casei de licitații Sotheby’s, tabloul a fost achiziționat la prețul de aproape 4,3 milioane de lire sterline la Sotheby’s Contemporary Art Evening Auction din Londra. „Lucrarea care datează din 2009 pare să declare o renaștere a picturii în ulei în epoca modernă. Dacă Marcel Duchamp anunța moartea picturii în ulei, Adrian Ghenie ilustrează în mod provocator moartea lui Duchamp printr-o pictură în ulei”, comentau jurnaliștii în momentul vânzării.

 

Câteva zile mai târziu, o altă lucrare a artistului s-a vândut la casa de licitații Christie’s pentru 2,65 milioane de lire sterline, respectiv trei milioane de euro. Tabloul „The Collector 4”, tot din 2009, face parte dintr-o serie de patru astfel de lucrări, „Colecționarul”. Protagonist este nazistul Hermann Goring, cunoscut între altele pentru că a furat nu mai puțin de 2.000 de opere de artă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial – tema se încadrează în preferințele lui Ghenie, ale cărui tablouri surprind realitățile secolului al XX-lea, despre care artistul spune că este fascinat. La finalul anului, un „Autoportret în 1945” al pictorului Adrian Ghenie, cel mai bine cotat artist român contemporan, a fost vândut la casa de licitații Christie’s din Londra, pentru 1,45 milioane de lire sterline, echivalentul a peste 1,6 milioane de euro.

 

Tabloul „Untitled”, de Adrian Ghenie, a adus un record pentru artist și în România, în luna noiembrie, când a fost vândut pentru 105.000 de euro la Licitaţia de Artă Postbelică şi Contemporană organizată de casa Artmark în Bucureşti.

 

Cei de la casa Artmark anunțau, în luna decembrie, „cea mai bună licitaţie de artă românească de până azi”, cumulând un total al adjudecărilor de aproximativ 1,762 milioane de euro. Licitaţia organizată pe 17 decembrie a avut o rată de adjudecare de aproximativ 85%, înregistrând şi un record al timpului de desfăşurare, strigarea loturilor durând peste şapte ore. Preferatul noilor generaţii de colecţionari se dovedeşte a fi pictorul naţional Nicolae Grigorescu, ale cărui cinci picturi în licitaţie au strâns 417.500 de euro. O variantă a temei sale predilecte, „Carul cu boi”, a fost vândută pentru 140.000 de euro, depăşind estimarea casei de 70.000-120.000 de euro, iar o pictură din celebra colecţie Ionescu-Quintus, reprezentând-o pe sora artistului, intitulată „Cusătoreasă”, a fost adjudecată pentru suma de 110.000 de euro, depăşind, astfel, estimarea iniţială a casei de 50.000-80.000 de euro.

 

„Aparent, dacă te iei după ultimele câteva licitaţii ale casei Artmark şi după destule cote mari şi foarte mari realizate, lucrurile par să meargă excepţional. Adevărata problemă e însă că, în afară de Artmark, cu câteva excepţii notabile, pe piaţa de artă şi de antichităţi nu mai e aproape nimeni. Cifrele impresionante (1.765 000 de euro la ultima licitaţie) realizate de Artmark reprezintă, foarte probabil, mult peste 50 % din piaţa la vedere, declarată şi impozitată. Unii observatori avizaţi din piaţă estimează partea Artmark spre 80-90 % din volumul întregului comerţ de artă din ţară. (…) E drept că în anul care se încheie s-au deschis două noi case de licitaţie – o concurenţă care trebuia inventată –, Historic şi Vikart, ambele specializate. Historic a avut deja câteva licitaţii reuşite de carte veche, carte rară, autografe, fotografii vechi, manuscrise, documente, iar Vikart, care şi-a orientat profilul spre artă contemporană, a ţinut şi ea prima licitaţie. Casa Alis, care a deţinut pentru primii vreo 15 de ani după 1989 un monopol al licitaţiilor de artă, continuă să activeze şi astăzi. Dar, din 2014 încoace, majoritatea galeriilor de artă şi antichităţi din Bucureşti şi din ţară s-au închis. Iar cele care mai există azi trag din greu barca pe uscat. Doar pasiunea şi banii aduşi de acasă mai ţin deschise câteva galerii, altfel de tot interesul şi întotdeauna necesare”, nota de curând Petru Romoșan, într-o analiză privind „Comerțul de artă în 2019”. (Sursa: Mediafax)