Andreea Esca: Da, am fost bolnavă de Covid-19, atât eu, cât și soțul meu și unul dintre copii
Andreea Esca, prezentatoarea Ştirilor ProTV, a confirmat luni seara că a fost bolnavă de Covid-19, la fel și soțul său și unul dintre copii, dar că toți trei sunt în prezent bine, ultimele rezultate ale testelor pentru coronavirus fiind negative.
„Da, am fost bolnavă de Covid-19, atât eu, cât și soțul meu și unul dintre copii, și, mulțumită lui Dumnezeu și medicilor extraordinari, alături de care am trecut în această perioadă nefericită, suntem bine și avem un rezultat negativ astăzi, toți trei” – a spus Andreea Esca la jurnalul Știrilor Pro TV de la ora 19.00.
Jurnalista a povestit cum a aflat că s-a îmbolnăvit, atât ea cât și familia sa.
- „Lucrurile au fost foarte ciudate, nu știu dacă neapărat complicate, dar niciodată nu te aștepți să ți se întâmple ție, oricum ar fi, și primul care s-a îmbolnăvit în familia noastră a fost soțul meu. Avea de 2 zile febră foarte mare, pe care inițial am asociat-o cu o problemă mai mult gastrică. Ne-am gândit că poate are o enterocolită sau, cine știe, chiar o toxinfecție alimentară, pentru că el de obicei atunci când avea orice fel de probleme cu stomacul făcea și febră”.
- „Numai că mi s-a părut ciudat că era aproape a 3-a zi în care făcea febră și era febră foarte mare, aproape de 40 de grade. De obicei, când pățea așa ceva, se întâmpla o singură noapte în care avea, nu știu, febră 38, și a doua zi era în regulă. Atunci ne-am impacientat și am chemat salvarea. Ne-am făcut testul de coronavirus. El a ieșit pozitiv, eu am ieșit negativ. Bineînțeles că imediat a fost dus la spital. Eu, bineînțeles că am hotărât, chiar dacă aveam un rezultat negativ, pentru că avusesem contact cu cineva care avusese un rezultat pozitiv, să rămân în izolare pentru 14 zile și să-i fac testul și băiatului nostru care locuiește cu noi”.
- „I-am făcut acest test și lui Aris și a ieșit și el cu un rezultat pozitiv, el până în acel moment neavând niciun alt simptom, decât îmi spunea că îl deranjează puțin gâtul, că crede că e roșu în gât, dar că nu ceva semnificativ, nu febră. Așa că în a doua zi după ce a fost internat Alex, l-am internat și pe Aris, și a făcut și fiica mea testul, deși ea nu locuiește cu noi și nu avusesem prea mare contact, dar ca să fim siguri și să nu punem pe nimeni în pericol în jur și-a făcut și Alexia testul și i-a ieșit negativ. Iar ei doi, după cum ți-am spus, s-au dus și s-au internat imediat la spitalul Victor Babeș din București, amândoi în același salon”.
„Îmi pierdusem mirosul și gustul”
- „La mine au apărut simptomele după vreo 5 zile. Să spun sincer, mă miram că eu nu am, mi se părea cumva ciudat, pentru că noi suntem, da, în aceeași casă, și mi se părea ciudat că mie mi-a ieșit rezultatul negativ. Dar eram hotărâtă, bineînțeles, și conform protocoalelor și, pentru că așa gândeam că este bine, după 7-8 zile să refac oricum testul, să vedem ce se întâmplă, dacă nu cumva se pozitivează între timp, pentru că ei plecaseră din casă amândoi cu un rezultat pozitiv”.
- „Numai că n-am apucat să se împlinească cele 7 zile, ca să fac noul test și, într-o zi, făcând ceva de mâncare, făceam niște cartofi cu usturoi și mi-am dat seama că dintr-o dată nu simt deloc mirosul de la usturoi, ceea ce e puțin ciudat. Am zis, bun, poate e doar în capul meu, că acum mă gândesc la asta din cauză că ei sunt bolnavi și așa mai departe. Și am început să testez tot felul de parfumuri pe care le aveam în casă și care erau foarte foarte puternice. De altfel, aproape că nu le suportam. Și mi-am dat seama că nu simt absolut nimic, o senzație extrem de ciudată, după care am început să gust tot felul de lucruri și mi-am dat seama că îmi pierdusem și gustul. Puteam să mănânc absolut orice, că nu simțeam absolut nimic. Și mi-am dat seama că între timp e clar că am devenit și eu purtătoarea acestui virus. Așa încât mi-am făcut testul mai devreme decât cele 7 zile pe care le așteptam și am avut un rezultat pozitiv și eu”.
- Întrebată dacă prezenta și alte simptome, Esca a răspuns: „Aveam roșu în gât, aveam o amigdalită, să zic, dar nu m-am speriat foarte tare, pentru că eu fac foarte des acest roșu în gât, așa încât m-am tratat cu lucruri pe care le fac de obicei”.
„Nu înțelegeam cum a putut să cedeze organismul unui om atât de puternic”
- „Avem în minte acest lucru, că forma gravă a bolii o fac doar acei oameni care au niște boli cronice, care au alte probleme anterioare, care, nu știu, sunt supraponderali și așa mai departe. Ei bine, iată că Alex, care este un bărbat de 50 de ani, fără niciun fel de boală cronică, un om care nu fumează, face sport, duce o viață foarte ordonată, nu face niciun fel de exces, iată că a făcut cea mai gravă formă dintre noi trei. Și m-am trezit, pentru că eram încă acasă, în momentul în care fiul meu mi-a dat telefon într-o dimineață și mi-a spus: mama, să știi că pe tata l-au dus la terapie intensivă”.
- „Și în momentul ăla pur și simplu s-a dărâmat cerul peste mine. Pur și simplu nu înțelegeam, nu-mi venea să cred. Simțeam că leșin și că trebuie să ajung repede undeva să-mi revin, pentru că nu înțelegeam cum a putut să cedeze organismul unui om atât de puternic. Și el este un om puternic nu numai fizic, dar și psihic. Este un om care face toate sporturile extreme din lume, care nu se sperie de nimic, căruia nu îi e frică de nimic. Și tocmai el să pățească atât de rău. Adică plămânii lui au fost extrem de afectați într-un timp extrem de scurt. Organismul a reacționat violent într-un timp extrem de scurt și foarte repede a ajuns la terapie intensivă, unde a stat foarte multe zile, unde a avut nevoie de ventilație mecanică non-invazivă. A ajuns dintr-un om extrem de puternic și de sănătos, îmi spunea, atât cât mai putea să vorbească, până când a avut acea mască, practic nu mai ai cum să vorbești, dar atâta timp cât a putut să vorbească și să comunicăm, îmi spunea tot timpul nu mai pot, nu mai pot, este groaznic, cred că așa arată iadul. Nu mai pot”.
- „Aveam senzația că văd un film îngrozitor și îmi doream doar să se termine, să mă trezesc și să-mi spună cineva că nu a fost adevărat. Numai că, din păcate, situația se agrava. La un moment dat mi-a scris Alex un mesaj, pentru că nu mai putea să vorbească, și mi-a spus: nu știu ce să fac, mă simt rău, din ce în ce mai rău și mi se propune să fac această trasfuzie cu plasmă de la bolnavi, pentru că altfel va fi mult mai rău. Sigur că avea dubiile lui, pentru că e vorba de o transfuzie și te gândești la tot felul de lucruri, însă am spus da, da, spune da și hai să facem asta pentru că lucrurile se văd că nu merg înspre bine. Ceea ce s-a și întâmplat și am făct foarte bine că am făcut această alegere, pentru că a început să i se îmbunătățească considerabil starea de sănătate”.
„Nu mă simțeam în stare să dau declarații. Am considerat prioritar să mă ocup de sănătatea familiei mele”
- „Am ales să vorbesc acum, când am ajuns acasă. Fiecare om cred că are limitele lui. Și vreau să le mulțumesc tuturor acelora care m-au privit ca pe un om. Sunt un om. Un om care face greșeli, un om care poate să pățească orice lucru pe care fiecare dintre dumneavoastră îl poate păți. Nu sunt Dumnezeu, nu sunt un robot. Și probabil că asta a fost limita mea. Am considerat că într-o asemenea situație, prioritar pentru mine era să mă ocup de sănătatea familiei mele și să ne vedem trecuți de acest lucru, după care să stau la dispoziția oricui și să explic ce s-a întâmplat. Nu e niciun mister, nu e niciun secret, nu e nicio rușine, doar că nu mă simțeam în stare să fac acest lucru și nu mi se părea normal ca eu să dau declarații, după care ar fi urmat o mulțime de alte interviuri într-un moment în care eram foarte panicată și eram foarte preocupată să ne facem bine”.
- „Fiecare om are o limită a lucrurilor pe care le poate duce. Eu atât am putut să duc. Și are o limită a decenței. Aici e limita decenței mele. Sunt un om extrem de extrovertit, știe toată lumea, îmi expun foarte multe lucruri din viața mea de familie, din viața personală pe toate rețelele. Am și eu o limită. Cred că de la spital și de la înormântare nu e nimic de spus”.
„Habar nu avem de unde ne-am îmbolnăvit, nu cred că este legat de acea petrecere”
- „Habar nu avem de unde ne-am îmbolnăvit, habar nu avem. Chiar am vorbit cu Alex, el fiind primul care a avut practic boala dintre noi. Nu cred că este legat de acea petrecere, pentru că până în ziua de astăzi nu mai este nimeni dintre cei care au fost acolo care să fi avut un rezultat pozitiv, pentru că foarte mulți, mai ales după ce au fost aceste discuții, s-au dus și și-au făcut testul și au ieșit negativ, deci nu cred că este vorba despre această petrecere”.
- „Ce cred că este important de știut este că putem lua oricare dintre noi, oriunde și oricând. Noi chiar am fost printre cei care ne-am protejat cât am putut de mult, am fost atenți la o mulțime de lucruri, dar, repet, cred că toți suntem oameni și cred că toți, la un moment dat, putem face, cu voie sau fără de voie, o abatere care să ne coste sănătatea.”
- „Aceste mici neglijențe pe care le fac și oameni ca mine, care au fost foarte atenți, vă pot costa sănătatea. Pe noi ne-au costat”.
- „Rezultatul tuturor a fost negativ. Eu sunt bine, Aris este bine, din păcate Alex mai trebuie să stea câteva zile în spital, pentru că la el va mai dura această recuperare a plămânilor”.
- „Le suntem recunoscători tuturor medicilor de la spitalul Victor Babeș, unde am fost de la început până la sfârșit, și cred că fiecare dintre noi ar trebui să fie recunoscător medicilor care în această perioadă se luptă cu această pandemie”.
- „Cred că ar trebui să mulțumim în fiecare zi (lui Dumnezeu) și să fim niște oameni credincioși, dar atunci când suntem bolnavi, să cerem ajutorul medicilor, să avem încredere în ei și să le mulțumim, să știm să le mulțumim pentru ceea ce fac pentru noi. Pentru că dacă ați sta măcar o zi într-un spital, să înțelegeți condițiile în care trebuie să lucreze non-stop, cazurile cu care au de-a face… Numai dacă ați sta o zi să-l ascultați pe omul acela, care în fiecare noapte cerea mila cuiva, cred că ați fi mult mai indulgenți și cu medicii, și voi între voi. Și cred că ați fi în general mai indulgenți cu viața” – a mai spus Andreea Esca.
