Ce face timpul în fața ecranelor cu creierul copiilor
Telefonul a devenit parte din aproape fiecare moment al zilei: este ceas deșteptător, mijloc de comunicare, televizor, consolă, bibliotecă și spațiu de socializare. Pentru copiii și adolescenții din România, timpul petrecut online începe însă să ocupe o parte tot mai mare din zi. Studiile recente nu susțin ideea simplistă că ecranele „distrug creierul”, dar arată legături între utilizarea intensivă, somn, atenție, controlul impulsurilor și dezvoltarea unor circuite cerebrale importante. Iar datele din România arată că problema nu mai este una marginală.
Într-o zi obișnuită de școală, programul unui copil român poate fi surprinzător de aglomerat. Cinci sau șase ore la școală, aproximativ o oră pe drum, încă una sau două pentru teme și învățat, apoi trei sau patru ore de internet, jocuri, clipuri și conversații online. O anchetă realizată de Salvați Copiii România în 2026, pe 1.483 de copii cu vârste între 9 și 17 ani, arată că 62% petrec cel puțin trei ore pe zi pe internet, iar un sfert ajung la șase ore sau mai mult. În același timp, 75% dintre cei chestionați petrec mai puțin de cinci ore pe săptămână în aer liber, iar aproape jumătate spun că și-ar dori mai mult timp pentru somn.
Imaginea devine și mai clară în raportul realizat de Ministerul Educației și UNICEF asupra elevilor de gimnaziu. În timpul săptămânii, aceștia petrec în medie aproximativ patru ore pe zi pe internet, iar în weekend depășesc cinci ore. Pentru 22% dintre elevii de gimnaziu, timpul online trece de cinci ore chiar și într-o zi obișnuită de școală. Studiul mai arată că jumătate dintre elevi folosesc telefonul înainte de culcare, iar timpul digital ajunge să fie comparabil cu cel petrecut alături de familie.
Așadar, întrebarea nu mai este dacă trăim în fața ecranelor. Răspunsul este evident. Întrebarea relevantă este ce se întâmplă atunci când o parte atât de mare din timpul unui creier aflat încă în dezvoltare este ocupată de stimuli digitali.
Creierul nu este „distrus” de telefon, dar se adaptează la ceea ce facem repetat
Explicațiile spectaculoase potrivit cărora telefonul „topește creierul” sau social media „produce dopamină precum drogurile” sunt seducătoare, dar simplifică excesiv neuroștiința. Creierul este un organ plastic, care se modifică permanent în funcție de experiențele repetate, iar adolescența este una dintre perioadele în care această plasticitate este deosebit de importantă.
Aici devine relevant modul în care sunt construite multe dintre platformele digitale. Scroll-ul continuu, clipurile foarte scurte, notificările și reacțiile sociale oferă permanent informații noi și recompense imprevizibile. Un clip poate fi plictisitor, următorul foarte amuzant, apoi apare un mesaj, o reacție la o fotografie sau o notificare. Creierul este pus succesiv în situația de a anticipa următorul stimul.
Un studiu longitudinal publicat în JAMA Pediatrics, care a urmărit adolescenți timp de trei ani cu ajutorul imagisticii funcționale, a constatat că verificarea foarte frecventă a rețelelor sociale era asociată cu traiectorii diferite de dezvoltare în regiuni implicate în anticiparea recompenselor sociale, saliență și control cognitiv. Autorii nu au demonstrat că social media „strică” creierul, ci că obiceiul de a verifica permanent reacțiile sociale poate fi asociat cu schimbări în sensibilitatea creierului față de recompense și feedback social.
Este o diferență importantă. Știința poate identifica asocieri și traiectorii, dar nu poate transforma orice asemenea asociere într-o relație simplă de tip cauză-efect.
Un studiu longitudinal publicat în 2026, pe 2.666 de adolescenți din marele proiect american ABCD, a identificat asocieri între timpul mai mare petrecut în fața ecranelor și dezvoltarea microstructurală a unor regiuni implicate în sistemele de recompensă și control cognitiv. Cercetătorii au găsit un tablou complex: anumite indicii de maturizare păreau accelerate în zone legate de recompensă și încetinite în unele regiuni asociate controlului cognitiv. Nici acest studiu nu demonstrează însă că simpla folosire a telefonului produce direct respectivele schimbări.
Și există rezultate care temperează interpretările alarmiste. O altă analiză longitudinală, care a urmărit copii timp de patru ani, nu a găsit dovezi că folosirea individuală a televiziunii, jocurilor video sau social media ar modifica dezvoltarea volumului cortexului sau al striatumului.
Cu alte cuvinte, cercetarea nu ne permite să spunem că ecranul, prin simpla sa existență, modifică inevitabil creierul într-un sens negativ.
Contează ce facem pe ecran, cât timp o facem, la ce vârstă și, mai ales, ce activități sunt eliminate din program pentru a-i face loc.
Problema atenției: creierul obișnuit să schimbe permanent stimulul
Una dintre cele mai vizibile schimbări ale consumului digital este viteza. Un film presupune să urmărești aceeași poveste timp de două ore. O carte presupune să rămâi timp îndelungat în interiorul aceleiași idei. TikTok, Reels sau Shorts pot schimba complet subiectul la fiecare câteva secunde.
Această diferență este importantă pentru atenție.
Un studiu longitudinal publicat în 2025, realizat folosind date de la peste 7.000 de adolescenți din proiectul ABCD, a analizat relația dintre somn, activități extracurriculare, utilizarea ecranelor și dezvoltarea cognitivă. În cei doi ani urmăriți de cercetători, timpul mai redus petrecut pe ecrane și durata mai mare a somnului au fost asociate cu îmbunătățiri mai mari ale scorurilor cognitive. Relațiile au fost observate inclusiv pentru consumul pasiv de conținut și folosirea social media.
Asta nu înseamnă că un adolescent care urmărește TikTok câteva ore va deveni automat incapabil să se concentreze. Dar există o problemă de antrenament cognitiv: concentrarea susținută este ea însăși o abilitate care trebuie exersată. Dacă o parte tot mai mare din timpul liber este ocupată de activități care permit trecerea instantanee de la un stimul la altul, activitățile care cer răbdare, toleranță la plictiseală și efort cognitiv ajung să ocupe mai puțin spațiu.
Raportul UNICEF privind elevii români surprinde exact această tensiune. Majoritatea copiilor studiați consumă tehnologia mai ales pentru rețele sociale, jocuri și video, iar cercetătorii constată că utilizarea internetului se concentrează frecvent seara, înlocuind alte forme de relaxare și pregătirea pentru somn.
Telefonul intră în dormitor, iar somnul iese
Probabil cea mai solidă legătură identificată în literatura științifică despre ecrane este cea cu somnul, dar și aici realitatea este mai nuanțată decât sloganurile populare.
O amplă analiză publicată în 2025 a reunit șapte revizuiri sistematice și date provenite din 127 de studii, cu peste 867.000 de participanți. În ansamblu, folosirea dispozitivelor digitale la adolescenți a fost asociată cu o durată mai scurtă a somnului, amânarea orei de culcare și o calitate mai slabă a somnului.
O meta-analiză mai recentă, publicată în JAMA Pediatrics, aduce însă o precizare importantă. Analizând 25 de studii și 4.562 de tineri, cercetătorii au observat că în zilele cu mai mult timp de ecran ora adormirii tinde să fie ceva mai târzie, dar fluctuațiile zilnice ale utilizării nu au produs efecte mari asupra tuturor celorlalți indicatori ai somnului. Momentul folosirii telefonului pare să conteze: utilizarea după ora de culcare era mai clar asociată cu o experiență negativă a somnului.
În România, această discuție are o dimensiune foarte concretă. Jumătate dintre elevii de gimnaziu din studiul UNICEF folosesc telefonul înainte de culcare. În ancheta Salvați Copiii din 2026, 52% dintre liceeni spun că și-ar dori să aibă mai mult timp pentru somn, iar copiii care petrec mai mult timp pe internet sunt și cei care exprimă mai frecvent această nevoie.
Nu telefonul este singura explicație. Programul școlar, naveta, temele și meditațiile ocupă multe ore. Tocmai aceasta este particularitatea stilului de viață românesc pe care simpla recomandare „mai puțin telefon” riscă să o ignore. Când un adolescent termină școala, drumul, temele și eventual meditațiile seara, telefonul poate rămâne una dintre puținele forme de divertisment și socializare pe care le poate controla singur.
Când reacțiile online devin parte din felul în care te vezi pe tine
Ecranul nu înseamnă numai consum de conținut. Pentru adolescenți, telefonul este și locul în care se construiesc relații, statut social și imagine personală.
În 2025, Salvați Copiii publica experiențele unor adolescenți care descriau această presiune foarte direct. O fată de 16 ani relata că lipsa reacțiilor la o postare o determina să se întrebe dacă a făcut ceva greșit sau dacă ceilalți o vorbesc pe la spate. Un băiat de 15 ani descria furia provocată de comentariile oamenilor cu care interacționa online. În aceeași cercetare, un părinte spunea că simte că a pierdut capacitatea de a controla cât și cum folosește copilul telefonul.
Nu sunt doar anecdote. Raportul UNICEF din România constată că elevii care se simt frecvent singuri, obosiți sau irascibili petrec, în medie, cu 40 până la 80 de minute mai mult online decât colegii lor. Studiul observă și o deteriorare a indicatorilor de stare de bine după un consum de peste patru ore pe zi, dar autorii tratează rezultatele ca asocieri, nu ca dovadă că internetul este singura cauză.
Direcția relației poate funcționa în ambele sensuri. Un copil poate deveni mai anxios pentru că petrece foarte mult timp online, dar poate petrece foarte mult timp online tocmai pentru că este singur, anxios sau nu găsește alternative satisfăcătoare în viața de zi cu zi.
Nu toate ecranele sunt la fel
Aceasta este probabil schimbarea cea mai importantă din felul în care specialiștii vorbesc astăzi despre „screen time”.
O oră în care un copil discută prin apel video cu bunicii, una în care editează muzică pe computer, una în care își face tema și una în care derulează sute de videoclipuri scurte nu sunt experiențe cognitive echivalente.
Academia Americană de Pediatrie și-a nuanțat tocmai din acest motiv recomandările. Pentru copiii mai mari și adolescenți nu mai propune o cifră universală de ore care să separe automat utilizarea „bună” de cea „rea”, ci recomandă evaluarea conținutului, a contextului și a activităților pe care ecranul le înlocuiește. Somnul, mișcarea, lectura, temele, relațiile directe și timpul petrecut în familie trebuie să rămână prezente în program.
Aceasta este și concluzia care rezultă din datele românești. Problema nu este că adolescenții folosesc internetul într-o societate digitală. Ar fi nerealist să le cerem să nu o facă. Problema apare atunci când, într-o zi deja ocupată de școală, teme și transport, trei, patru sau șase ore de consum digital împing somnul, sportul, ieșitul afară, lectura și interacțiunea directă spre marginea programului.
Ancheta Salvați Copiii din 2026 surprinde poate cel mai bine această competiție pentru timp: 34% dintre copii spun că într-o săptămână obișnuită nu fac sport, unul din trei nu citește deloc în afara programei școlare, iar trei sferturi petrec mai puțin de cinci ore pe săptămână afară. În același timp, 62% petrec cel puțin trei ore zilnic online.
Telefonul nu este, prin urmare, un inamic al creierului și nici tehnologia nu trebuie prezentată ca o amenințare de care copiii trebuie protejați prin izolare. Internetul înseamnă acces la informație, educație, creativitate și relații sociale pe care generațiile anterioare nu le-au avut.
Dar creierul are nevoie și de lucrurile pe care niciun ecran nu le poate înlocui complet: somn, mișcare, conversații față în față, timp fără stimulare permanentă, concentrare asupra unei singure activități și, uneori, chiar plictiseală.
Într-o societate în care prima privire a dimineții ajunge tot mai des pe ecranul telefonului, iar ultima înainte de somn tot acolo, discuția despre timpul digital nu mai este una despre tehnologie. Este, în fond, o discuție despre cum vrem să ne folosim timpul și ce fel de atenție vrem să ne antrenăm.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
