Compozitorul polonez Krzysztof Penderecki, personalitate a muzicii secolului XX, a murit la vârsta de 86 de ani

Compozitorul şi dirijorul polonez Krzysztof Penderecki, recunoscut drept unul dintre cei mai mari compozitori contemporani şi printre cei mai inovatori, a murit duminică la vârsta de 86 de ani, în oraşul natal Caracovia, au anunţat mass-media poloneze, citate de AFP.

Penderecki, recompensat cu numeroase premii şi care a lucrat cu orchestre simfonice atât europene, cât şi americane de-a lungul carierei sale, a murit după o lungă suferinţă, potrivit presei care citează Asociaţia „Ludwig van Beethoven” din Cracovia, fondată de soţia sa Elzbieta.

Succesul afirmării timpurii a compozitorului polonez Krzysztof Penderecki (născut în 1933) a fost marcat de premiul UNESCO în anul 1961 pentru „Trena în memoria victimelor de la Hiroshima pentru orchestră de coarde”. Cu „Miniaturi pentru vioară şi pian, Anaklasis, pentru 42 de instrumente de coarde şi grupuri de percuţie (1959-60)”, Penderecki se lansează pe plan internaţional, la Donaueschingen, lucrări urmate de „Dimensiunile timpului şi liniştii, Threnos”, pentru 52 de instrumente cu coarde, „Fonogrammi”, pentru flaut, „Polimorfie”, pentru 48 de instrumente de coarde, şi „Fluorescenţe”, pentru orchestră mare.

Penderecki a continuat să exploateze tainele muzicii, evoluând către neoromantism în „Utrenia” (sau Misa rusă), „Punerea în mormânt şi Învierea”, „Paradise Lost” şi opera „Masca neagră”.

Krzysztof Penderecki deţine peste 30 de titluri de Doctor Honoris Causa al universităţilor din întreaga lume, devenind rector al Şcolii Superioare de Muzică din Cracovia. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără şi „Recviemul polonez”, creat în contextul luptei pentru libertate conduse de Lech Wałęsa, şi „Cele patru porţi ale Ierusalimului”, un manifest antirăzboi.

În 2014, Krzysztof Penderecki a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. 

A fost un compozitor, dirijor și pedagog polonez de muzică clasică, reprezentant al „Școlii compozitorilor polonezi din generația anilor 1960”, unul din puținii creatori de muzică de avangardă care a reușit să câștige o largă popularitate. Muzica sa este calificată adesea ca „postserială” și „postclasică târzie”. El a fost profesor la Academia de muzică din Cracovia, al cărui student a fost în trecut. Iată ce declară în 2014 la Cracovia Krzysztof Penderecki despre menirea compozitorului în secolul al XXI-lea

”In arta contemporană devine esențială păstrarea a ceea ce este original și artistic, ceea ce are strânsă legătură cu personalitatea artistului. A fost anunțată deja în secolul al XXlea „moartea autorului” – din fericire fără efect. Cultura ı̂naltă ar trebui să sublinieze ı̂n permanență dimensiunea umanistă a unei opere ca text al unui anumit autor, care imprimă
textului acel „eu” irepetabil. Chiar dacă se aspiră la teme esențiale – toposuri fixate în cultură, precum pasiunea sau credo, precum tema trecerii sau a morții -, aceste teme „se semnează” cu propriile nume și prenume. In muzică se întâlnesc și se inspiră reciproc două categorii de valori: emoția și ordinea, conținutul i forma, tresărirea inimii și rațiunea minții, expresia și structura. Ele confirmă că dialogul este fundamental artei, în înțelesul larg al cuvântului, dialogul dintre extreme și contradicții, dialogul dintre nou și vechi, dialogul dintre culturi. Compunerea Utreniei ortodoxe nu m-a împiedicat să creez Cele Șapte Porți ale Ierusalimului; compunerea Simfoniei coreene nu a venit ı̂n contradicție cu cea a Cântecelor de reverie și nostalgie. Dialogul presupune, așadar, întâlnirea cu celălalt. La fel ca astăzi. Aici și acum. Este sensul artei ”

Fragment preluat din Revista ACORD -UNMB