Concert în formulă de 6 clarinete în jurul Hărții Valahiei
În urma succesului ediției anterioare „Cartografii sonore” când a avut loc un concert la șase violoncele în jurul Hărții Transilvaniei de la 1635, invitat fiind reputatul ansamblu Violoncellissimo, Stagiunea continuă la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi cu un nou concert de excepție inspirat de povestea Hărții Principatului Valahiei de la 1789. De această dată, harta de colecție vaaduce în fața publicului un concert aparte în formulă de șase clarinete, susținut de cunoscutul ansamblu Clarino, singurul ansamblu consacrat clarinetului din România.
Marți, 26 martie 2019, de la ora 18:00, vor concerta Dominic Mărtinaș, Claudiu Minea, Andrei Văleanu, Dragoș Stancu și Tudor Poenaru. Artiștii vor interpreta, sub conducerea muzicală a lui Emil Vișenescu – prim-clarinetist al Orchestrei Filarmonicii „George Enescu”, un program ce va cuprinde lucrări de Luc Balmer, Johannes Brahms, Ferenc Farkas și Zez Confrey, un program care va pune în valoare atât calitățile unui instrument prea puțin întâlnit în România în această formulă, dar și calități ale hărții prezentate. Vor fi interpretate cântece tradiționale care evocă frumuseți ale naturii, compoziții din perioada medievală și romantică, dar și compoziții ale secolului XX reprezentate de lucrări jazz.
Evenimentul va avea loc în saloanele Muzeului din Strada Londra nr. 39, iar intrarea va fi liberă, prin rezervare direct pe site-ul Muzeului (locurile fiind limitate), la această adresă: http://www.muzeulhartilor.ro/event-item/cartografii-sonore-harta-das-furstenthum-walachey/
Evenimentul face parte din proiectul „100 de ani în 100 de concerte” organizat de UCIMR și finanțat de Primăria Sectorului 1 prin Centrul Cultural al Sectorului 1.
Harta care a inspirat acest concert este o hartă veche a Principatului Valahiei, Das Fürstenthum Walachey, realizată de cunoscutul cartograf și editor austriac Franz von Reilly, în anul 1789. Lucrarea oferă numeroase informaţii: de la reprezentarea zonelor împădurite şi a cursurilor de apă, la amplasarea unor localităţi, marcate cu diverse simboluri miniaturale, la consemnarea unor bătălii din perioada războaielor ruso-austro-turce. A fost inclusă în atlasul Schauplatz der fünf Teile der Welt, ce cuprindea 830 de hărţi ale ţărilor europene. Mai multe informații despre povestea acestei hărți vor fi expuse de muzeograful Despina Hașegan în deschiderea evenimentului.
Despre ansamblul Clarino
Picture yourself in a boat on a river
With tangerine trees and marmalade skies
Somebody calls you, you answer quite slowly
A girl with kaleidoscope eyes
(Lucy In The Sky With Diamonds, Beatles)
Clarinetul, povestește Emil Vișenescu, este ca un cameleon, atât de repede își schimbă culoarea timbrală şi caracterul sonorităţii. La începutul secolului al XVIII-lea, domnul Johann Christoph Denner a făcut primele încercări ale acestui nou instrument pe care îl dorea mult mai precis în redarea sunetelor decât ce exista până atunci; clarinetul a avut de la început o viaţă proprie și s-a dovedit mult mai versatil și subtil sonor faţă de ce își imagina chiar creatorul său. Foarte ușor treci din registrul acut în cel grav, foarte ușor exprimi emoţii și trăiri contradictorii – specifice, de altfel, naturii umane. Felul în care cânţi la el, distanţa și întreaga poziţie corporală modifică timbralitatea instrumentului, atât de profund se poate asocia și poate exprima caracterul vieţilor noastre. Și nu există doar un singur tip de clarinet, sunt nenumărate variante, iar unele dintre ele sunt în exemplar unicat în România și le auziţi doar dacă ascultaţi Clarino, ansamblul creat de Emil Vișenescu pentru a transmite mai departe dragostea pentru familia aceasta de instrumente.
Cea care a donat instrumentele rare (clarinet piccolo în mib, clarinet alto în mib, clarinet bas în Sib si clarinet contrabas în Sib) este doamna Silvia Schwarzenbach, clarinetistă si profesoară elveţiană, iar ansamblul îi datorează chiar existenţa sa.
Clarino este la fel de cameleonic precum instrumentul în sine – se poate adapta necesităţilor partiturii și contextului, cuprinde muzicieni între 19 și 38 de ani, cântă muzică simfonică, jazz, contemporană, chiar și puţin Piazzolla. Ansamblul Clarino duce cu sine o anumită boemie, o stare de visare, de speranţă. Este un ansamblu dedicat educaţiei și ţinut în viaţă de dorinţa ca muzica cultă să devină parte dintre obiceiurile vieţii, nu din excepţiile sale. Îl întâlniţi în festivaluri (George Enescu, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi, Meridian și Chei) și, sperăm, cât de repede posibil pe un disc.
Stagiunea „Cartografii sonore” este o inițiativă a MNHCV și UCIMR, parte din programul „100 de ani în 100 de concerte” derulat de UCIMR pentru a celebra Centenarul României alături de public și de cei mai buni artiști ai momentului dar și alături de tineri muzicieni aflați în plină afirmare. „100 de ani în 100 de concerte” este un proiect cultural finanțat de Primăria Sectorului 1 București prin Centrul Cultural al Sectorului 1 în cadrul Programului „Centenar pentru toți, sesiunea 2017 – 2020.”
Totodată, „Cartografii Sonore” este un proiect derulat prin programul „Oportunități la tine acasă” inițiat de UCIMR și dedicat tinerilor muzicieni excepționali, program prin care tineri artiști găsesc oportunități reale de afirmare pe scenele din România. După succesul primelor evenimente, organizatorii promit în continuare să aducă în atenția publicului o nouă perspectivă, inedită, asupra vizitei la muzeu, în apropierea hărților vechi, unde istorii, mentalități, coduri estetice și alte valori ale societăților care s-au succedat de-a lungul vremurilor pot fi descifrate printr-o privire nouă.
