De ce nu te poți numi deștept doar pentru că ai studii superioare!?

Norvegia vs. România: De ce nu studiile superioare fac diferența, ci mentalitatea civică și educația de bază

În ultimele luni, în contextul recentelor evenimente politice și al controverselor care au divizat societatea românească, privesc cu uimire — și uneori cu indignare — cum, aparent paradoxal, persoane cu numeroase diplome și titluri (profesori, ingineri, cercetători etc.) susțin cu vehemență candidați cu evidente carențe intelectuale care aspiră, totuși, la cea mai înaltă funcție în stat. Am căutat răspunsuri în comparațiile legate de nivelul de educație, mentalitate și comportament civic, analizând una dintre țările recunoscute pentru standardul ridicat și calitatea vieții: Norvegia.

Norvegia ocupă constant primele poziții, în timp ce România se situează mai jos în clasamentele legate de calitatea vieții, venitul mediu sau încrederea în instituții. De ce? Deși ambele țări au un procent semnificativ de populație cu studii medii și superioare, diferența nu o face diplomele, ci modul în care cetățenii se raportează la societate, stat și comunitate.

Nivelul de trai: cifre și context

• Norvegia se bucură de un venit mediu net lunar de peste 3.000 EUR, o rată scăzută a șomajului și o protecție socială solidă.
• România, deși în creștere economică, are un venit mediu net lunar de aproximativ 1.000 EUR în mediul urban și sub 700 EUR în mediul rural, cu o protecție socială fragmentară și inegal distribuită.

Deși aceste diferențe par în primul rând economice, ele sunt profund ancorate în cultura civică și nivelul de educație practică al populației.

Nu diplomele în sine contează, ci ce faci cu ele

Atât România, cât și Norvegia au procente comparabile de absolvenți de liceu sau facultate. Totuși:

• În Norvegia, educația nu se limitează la acumularea de cunoștințe teoretice, ci dezvoltă spirit critic, responsabilitate socială, autonomie și colaborare.
• În România, accentul este încă pus pe memorare, ierarhie și performanță individuală, cu mai puțină atenție acordată educației civice sau implicării sociale.

Implicare civică: un factor diferențiator

Norvegienii se implică activ în viața comunității:

• Peste 50% fac voluntariat regulat.
• Mai mult de 77% votează la alegerile naționale.
• Participă frecvent la dezbateri, petiții sau acțiuni de mediu prin cultura „dugnad” (muncă voluntară colectivă pentru binele comun).

În România, în schimb:

• Participarea la vot este adesea sub 40%.
• Voluntariatul este marginalizat sau perceput ca activitate „pentru tineri” sau „pentru credite la facultate”.
• Inițiativele civice sunt rare, iar neîncrederea în autorități e generalizată.

Educația de bază și încrederea reciprocă

Educația norvegiană cultivă, încă din școala primară:

• empatia,
• gândirea critică,
• respectul pentru reguli și mediu,
• responsabilitatea față de ceilalți.

În România, școala rămâne centrată pe conformism, competiție și subordonare, ceea ce duce, la maturitate, la o cultură a pasivității, în care mulți așteaptă „să facă statul ceva”, dar refuză să se implice personal.

Mentalitatea contează mai mult decât diploma

Nivelul de trai din Norvegia nu este doar rezultatul resurselor naturale sau al unui PIB mai mare. Este construit zilnic prin comportamentele responsabile ale cetățenilor, implicarea lor activă în viața publică și o educație care pune accent pe valori, nu doar pe cunoștințe.

România are absolvenți inteligenți, talentați și muncitori. Dar fără o cultură a implicării civice, a încrederii în colectiv și a educației orientate spre comunitate, nivelul de trai va rămâne prizonierul unei mentalități individualiste și resemnate.

Schimbarea începe cu fiecare dintre noi

România nu are nevoie de mai multe diplome, ci de mai mulți cetățeni activi: care votează, întreabă, se implică, își ajută vecinii, cer transparență și dau exemplu în jurul lor. Asta înseamnă, cu adevărat, un trai mai bun.