”O minunată poveste scrisă cu talent și dăruire”
Între 24 August și 21 Septembrie 2025 toate forțele creatoare ale lumii s-au adunat în România să istorisească cea mai frumoasă poveste despre muzicăcare s-a constituit într-un impresionant omagiu celui mai mare OM – muzician al spațiului nostru cultural și spiritual.
Recunoscut ca un muzician al secolului al XXI-lea George Enescu a deschis porți largi sufletului și spiritului contemporan dar și dialogului între generații de muzicieni, de artiști.
Această ediție a fost una Aniversară, au fost celebrați importanți creatori din toate spațiile geografice:comemorarea a șapte decenii de la plecarea lui George Enescu pe „planeta lui „ ( Antoine de Saint-Exupery) dar și a altor compozitori, repere ale muzicii secolului al XX-lea -Bela Bartok (80 de ani ), Dmitri Sostakovici (50 de ani ),iar de la naștere -Maurice Ravel (150 de ani) ,Pierre Boulez(100 de ani ).
Povestea Festivalului este foarte asemănătoare cu cea a ”Șeherazadei”, fiecare seară a avut un scenariu desfășurat pe mai multe planuri. Au fost incluse noi modalități de expresie artistică.Noul și vechiul, inovația și tradiția s-au aflat într-o interesantă conexiune, dezvăluind publicului unicitatea creației, a actului artistic. Noi valori, noi dimensiuni, noi parametrii de percepție s-au conturat.Numărul manifestărilor a fost unul record iar fiecare se putea regăsi într-o anume dimensiune sau putea să îmbrășișeze cât mai multe aspecte artistice.
Într-un secol în care imaginea-video este dominantă nu se putea ca această coordonată să nu fie inclusă,uneori mai bine alteori mai puțin adecvat dar a existat o intenție bine definită de îmbogățire a spectrului artistic. O noutate a ediției 2025: seria JTI Immersive Experience, care îmbină muzica cu artele vizuale, destinate și unui public tânăr, și a avut loc în special la Muzeul MINA joi și vineri seară. Sălile au fost pline de tineri și mai puțin tineri interesați de noile tehnici artistice de modelare a discursului muzical și vizual.Iată și câteva dintre titlurile spectacolelor : ONIRIUS – UN SPECTACOL VISAT DE GIGI CĂCIULEANU, BACH IN THE JUNGLE, KLIMT MEETS BÖSENDORFER – VER SACRUM BY ALEXANDRA SILOCEA, ULTIMA PIESĂ – CONCERT SINCRETIC IMERSIV.
Un alt element de noutate a fost și includerea unui spațiu de concert aparent ”nepotrivit ”pentru muzica clasică și anume Club Control -București. ”ENESCU în Control ”a fost titlul generic penbtru o serie de evenimente. Aici muzica clasică s-a dezvăluitpublicului într-o ”înveșmântare” foarte modernă, cu ritmuri și culori timbrale aparținând universului contemporan de jazz, de rock, etc. Club Control a devenit o nouă și interesantă scenă muzicală. Interpreții au propus muzici inedite, potrivite Clubului : BUCHAREST PERCUSSION ENSEMBLE, BIG BAND RADIO ROMÂNIA, FRANCESCO TRISTANO claviaturi și JANOSKA ENSEMBLE.
Conținutul programelor au fost remarcabile -Georges Bizet/Franz Waxman Fantezia Carmen sau Bach & beyond.
Dacă ar fi să rezumăm Festivalul în doar câteva cuvinte, ne uitând de fiecare poveste ce însoțește demersul fiecărui concert sau recital am putea rememora cifre:
Au fost organizate peste 95 de concerte în București și în întreaga țară
Participanți: peste 4.000 de artiști din România și din întreaga lume, artiști din 28 de țări.
Lucrări enesciene: peste 45 de compoziții semnate de George Enescu au făcut parte din program.
Concertele au avut loc în mai multe locații prestigioase din București: Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Radio, Muzeul MINA, Teatrul Odeon,Sala Auditorium, etc.
Au fost 95 de povești impresionante îmbinând toate genurile muzicale : recitaluri, concerte simonice, opere în concert sau pe scena Teatrului de operă, balete, seri de Jazz -clasic, spectacole cross-over, concerte educative. Astfel publicul din toate generațiile a participat intens la multe dintre evenimentele înscrise pe afișul Festivalului Internațional ”George Enescu”.
Iată ce ne mărturisea dirijorul Daniele Gatti despre comunicarea cu publicul și despre conținutul unei partituri:
” A studia sau re-studia o partitură este întotdeauna o vânătoare de comori. Avem în față doar niște semne, iar chiar dacă, desigur, cunoaștem repertoriul șitradiția, pe mine mă interesează mult mai mult să descopăr dacă mai există ceva nou într-o partitură aparent cunoscută de toată lumea: tempo-uri, articulații,echilibru, vocea pe care orchestra o poate adopta într-un pasaj anume. Și sunt convins că publicul apreciază o lectură care îl scoate din zona de confort, pentru că nu există limite în descoperirea frumuseții sau a mesajelor ascunse în partitură. Așa că îmi construiesc în minte un fel de dramaturgie, o poveste pe care s-o împărtășesc publicului. Apoi, cu ajutorul orchestrei – și cu al publicului,pentru că în seara concertului spectatorii devin parte activă a evenimentului, istorisesc povestea”
Ediția 2025 a fost una ambițioasă, cu momente de strălucire și cu provocări inerente celor care își asumă un program complex și divers. A reușit să reafirme poziția festivalului pe scena internaţională, să pună accent serios pe creația lui Enescu și să ofere experiențe inovatoare. 45 de lucrări din creația lui George Enescu au fost interpretate, fiecare muzician descoperind importante valențe artistice.
Dirijorul Giancarlo Guerrero, aflat pentru prima oară în România, ne mărturisea:
” Știu despre festivalul Enescu de mulți, mulți ani, pur și simplu pentru că atâția dintre colegii mei au trecut pe aici, fie cu orchestre, fie ca soliști, iar aceasta este prima mea vizită în România și trebuie să-ți spun că a fost incredibil de emoționant să fiu la acest festival unde, în hotel, dau peste toți acești artiști minunați din întreaga lume care vin, cântă un concert și apoi pleacă… să visezi nu e nimic rău. Iar pentru mine în fiecare zi descopăr o nouă piesă. În fiecare zi descopăr un artist nou. Și îmi spun: vreau să
lucrez cu această persoană. Și când îi întâlnești, e ca și cum i-ai cunoscut toată viața. Așa că, pentru mine, fiecare zi este un dar. Fiecare zi este o surpriză.Fiecare zi este oportunitatea de a învăța ceva nou și de a aprecia. Știi, lucruri care poate în trecut, când eram mai tânăr, spuneam: „ah, acest compozitor sauaceastă piesă nu mă interesează”. Acum, la 50 și ceva de ani, spun: este cel mai minunat lucru pe care l-am întâlnit vreodată. Așa că sunt mereu nerăbdător să am șansa să mă trezesc într-o zi și să învăț ceva nou despre mine însumi și despre lucrurile care mă atrag ca muzician și ca om.”
Ce și-a propus dirijorul Cristian Măcelaru, directorul artistic al Festivalului pentru această ediție dar și pentru următoarele:
„Acest an este un an în care comemorăm 70 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor George Enescu. Crearea festivalului în sine a fost pentru a pune într-un plan global mai vizibil geniul şi muzica lui Enescu. Continuăm în acelaşi fel.”
” Cristina Măcelaru vede festivalul ca un reper cultural și de identitate pentru România — un brand de ţară, nu doar un eveniment local.
”Consideră că muzica clasică are un rol unificator.”
”Dorește să transforme Festivalul Enescu într-o destinație turistică internațională, nu doar un eveniment cultural local. Să atragă public din afară, nu doar din România.
”Creșterea impactului festivalului — nu numai prin mărime sau sofisticare, dar prin profunzime: punând accent pe valori precum colaborarea, educația”
”Îşi doreşte ca Festivalul Enescu să nu fie doar pentru un public de specialitate, ci să fie accesibil cât mai multor oameni — educaţie, concerte pentru copii, preţuri accesibile, implicare şi pentru generațiile tinere. artistică și respectul pentru cultură și istorie.”
Aș sublinia faptul că în această ediție, în premieră, a fost lansat Proiectul de comenzi componistice pentru creatorii români (anul acesta a fost lucrarea lui Dan Dediu – Concert pentru orchestră ) dar și cel al Premiilor de excelență oferite de Festival unor importante personalități (anul acesta violonista Anne Sophie Mutter -50 de ani de activitate), ambele proiecte sunt în spiritul generozității lui George Enescu, patronul spiritual al Festivalului.
Dirijorul Manfred Honeck, unul dintre oaspeții dragi ai Festivalului a venit la pupitrul unui ansamblu de tineri – ORCHESTRA DE TINERET GUSTAV MAHLER în compania căruia a interpretat un opus complex- Simfonia a IX-a de Anton Bruckner. Iată ce ne-a mărturisit : ” Îmi face plăcere să fac muzică cu oricine și, desigur, este o bucurie să faci muzică alături de tineri, pentru că sunt foarte inocenți și mulți,probabil majoritatea, nu au cântat niciodată Simfonia a 9-a de Bruckner sau Simfonia a 5-a de Ceaikovski, așa că sunt foarte deschiși la orice idee, iar pentru mine asta înseamnă inovație. Este o investiție în viitorul muzicii clasice. Acești tineri vor avea cu toții un loc într-o orchestră profesionistă. Pentru mine este un proiect educațional foarte important. Și îl iubesc.”
Menționez cu drag și respect doi muzicieni, două legende care ne-au bucurat prin prezența lor artistică și umană – pianista Martha Argerich și dirijorul Charles Dutoit. La Ateneul Român sala a fost neîncăpătoare fizic dar și spiritual,totul părea prea mic pentru a îmbrățișa acești doi Mari muzicieni și oameni. Cei doi au rămas încă minute în șir dipă concert alături de tinerii muzicieni din public care au dorit să împartă bucuria unui moment unic.
Tot o legendă a secolului al XXI-lea a fost și prezența pianistului Rudolf Buchbinder care și el a fost înconjurat de discipoli muzicieni.
Din punct de vedere repertorial prezentarea în concert a Operei ” Lady Macbeth din Mțensk” op. 29de Dmitri Șostakovici a fost un impotrtant eveniment înscris în agenda festivalului- versiunea interpretativă a fost una de excepție.
De asemenea menționez prezența unor tineri interpreți români și străini în dialog cu maeștrii artei interpretative,un dialog intens și foarte bine susținut.
” Încheiem această ediție a Festivalului Internațional George Enescu cu recunoștință pentru artiștii extraordinari, pentru publicul entuziast și pentru toți cei care au făcut posibil acest dialog al muzicii cu lumea. Festivalul rămâne un spațiu al întâlnirii și al inspirației, iar emoția acestor seri va continua să ne însoțească până la revederea la următoarea ediție.” Cristina Uruc, Manager interimar ARTEXIM și director executiv al Festivalului Enescu.
Iar noi,publicul și jurnaliștii, facem o mare reverență Muzicii, Spiritului lui George Enescu care guvernează acest Festival și tuturor celor care au făcut posibilă această FANTASTICĂ POVESTE despre muzică, despre frumos, despre generozitate,despre talent și măestrie.
Autor: Irina Hasnaş
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.













