Peste 200 de desene şi gravuri ale lui Vladimir Ghika, expuse în premieră la MNAR

Expoziţia „Fericitul Vladimir GHIKA – In spiritu caritatis – DESENE”, care prezintă o selecţie a desenelor şi gravurilor monseniorului ce provin de la colecţionari, se va deschide marţi, 12 iunie, de la ora 17,00, în Sălile Kretzulescu ale Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR).

Lucrările – donate, după anul 2010, Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti (ARCB), unde sunt păstrate în „Arhiva Vladimir Ghika” – sunt prezentate în premieră în România.

În perioada 13 iunie – 2 septembrie, expoziţia cuprinde ilustraţiile pregătite pentru cartea Fericitului Vladimir Ghika „La Visite des pauvres”, realizate în jurul anului 1922, niciodată publicată cu ilustraţii şi urmată de „Les Intermedes de Talloires” – o serie de desene originale din anul 1919 şi de gravurile realizate după aceleaşi desene, publicate în 1923, în ediţie bibliofilă, de Victor Jacquemin la Paris.

„Celelalte desene reprezintă letrine, fantezii decorative – cum le numea autorul lor, ex libris-uri, două schiţe de timbre cu Stemele Principatelor Române, proiectul de sigiliu al Consiliului Naţional al Unităţii Române, ilustraţiile color Învierea lui Lazăr, Misterele Rozariului (desen neterminat), o pagină de calendar (luna ianuarie), decupaje de tip kirigami din hârtie şi desene pe obiecte (două cutii de chibrituri) pe care le-a realizat cu scop caritabil pentru un bazar de binefacere„, se precizează în comunicat.

În expoziţie este prezentat şi un tablou pe spatele căruia se află semnătura sa olografă: Vladimir I. Ghika fecit. (1917), ce provine din colecţia familiei Cosmovici, precum şi multe alte desene şi schiţe pregătitoare pentru compoziţiile sale unice.

Vladimir Ghika (1873-1954), fiu al principelui Ioan Ghika şi al Alexandrinei, născută Moret de Blaramberg, a avut parte de o aleasă educaţie „prin lucruri şi cărţi” – aşa cum chiar el mărturisea într-o scrisoare.

A studiat dreptul şi filosofia, apoi teologia, dar şi artele în tinereţe, dedicându-şi timpul şi viaţa pentru slujirea aproapelui, devenind preot şi martir al credinţei, lăsând în urmă nu doar o importantă activitate pastorală, aşezată sub semnul carităţii, ci şi o operă artistică deosebită.