Joia Mare: taina iubirii care biruiește ura și suferința

În Joia Mare, creștinii ortodocși retrăiesc unul dintre cele mai adânci și însemnate momente din viața Mântuitorului Iisus Hristos: Cina cea de Taină. Este ziua în care, cu smerenie și iubire nemărginită, Hristos a instituit Taina Sfintei Împărtășanii, oferindu-Se pe Sine drept hrană pentru viața veșnică.

La acea masă sfântă, în ajunul Patimilor, Mântuitorul a serbat pentru ultima oară Paștele iudaic al Legii Vechi, prefigurând propria jertfă, și a așezat temelia Noului Legământ: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu… Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu…”. A fost momentul în care pâinea și vinul au fost binecuvântate și transformate în Trupul și Sângele Său, o lucrare tainică prin care întreaga umanitate a fost invitată la comuniunea cu Dumnezeu.

Tot în această zi, Domnul a spălat picioarele ucenicilor, semn suprem de smerenie și iubire slujitoare. Acest gest tulburător ne amintește că, în Împărăția lui Dumnezeu, cel mai mare este cel care slujește, nu cel care stăpânește.

Seara, în cadrul Deniei celor 12 Evanghelii, credincioșii participă la slujba care anticipează Vinerea Mare, ziua Răstignirii. Cele 12 citiri din Evanghelii descriu, cu dramatism și compasiune, întreaga suferință a Mântuitorului: trădarea, judecata nedreaptă, batjocura, pătimirile și moartea pe Cruce.

„Cina cea de Taină a lui Hristos este atât de tainică, de adâncă și nesfârșit de însemnată, încât inimile noastre se umplu de cutremur”, scria Sfântul Luca al Crimeii în Predici la Triod. Căci în acea seară, Domnul nu doar a frânt pâinea, ci și-a deschis inima și și-a vărsat viața pentru mântuirea lumii.

Potrivit învățăturii Sfintei Scripturi, Patimile Mântuitorului nu au fost doar o suferință fizică, ci și o luptă spirituală cu întunericul, cu puterile demonice. Sfântul Apostol Pavel scrie în Epistola către Coloseni: „Dezbrăcând de putere începătoriile și stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Coloseni 2, 15).

Această biruință nu s-a făcut prin sabie, ci prin smerenie, prin iubire jertfelnică, prin răbdare până la capăt. Hristos a biruit ura cu dragoste, întunericul cu lumină, moartea cu viață.

Sfinții Părinți spun că Mântuitorul a fost ispitit în două feluri: prin plăcere și prin durere. A biruit plăcerea în pustie, când a postit 40 de zile și a respins ispitele lăcomiei, slavei și puterii. A biruit durerea în timpul Patimilor, rămânând credincios lui Dumnezeu și iubitor față de oameni, chiar și în cele mai cumplite suferințe.

Crucea Sa nu este doar lemn și cuie, ci arma care arde demonii cu focul iubirii divine. Este semnul că iubirea lui Hristos nu cunoaște limite și nu se lasă înfrântă nici de suferință, nici de moarte.

Joia Mare este, așadar, ziua în care Dumnezeu ne arată până unde merge iubirea: până la jertfa de sine. Este chemarea la comuniune, la iertare, la transformare.

Cei care postesc, care se spovedesc, care se roagă și fac milostenie în această perioadă se curăță sufletește pentru a primi puterea învierii. Iar cei care rămân statornici în credință chiar și în suferință, se apropie de taina Crucii, în care se ascunde biruința asupra răului.

Să ne rugăm ca Domnul să ne dăruiască „puterea iubirii îndelung răbdătoare”, ca să putem purta crucea vieții cu nădejde și să ne bucurăm de lumina Învierii, nu doar în noaptea pascală, ci în toată viața noastră.

„Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce ai biruit ura lumii prin dragoste, dăruiește-ne și nouă această putere, ca în toate să Te urmăm și să Te slăvim, acum și în vecii vecilor. Amin.”