Nicu Alifantis
Cine? Cinema! Vineri, 27 noiembrie 2015,
în direct de la ora 11.00, la Radio Clasic
Compozitor, cantautor, autorul melodiei Cantec (Tara noastra) pe versuri de Ion Niculescu, ce se regaseste pe coloana sonora a filmului regizorului Catalin Mitulescu “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”, Nicu Alifantis a realizat coloanele sonora a 17 filme, dar a si cantat tema filmului “Ringul” (Regia: Sergiu Nicolaescu). De asemenea, el a jucat rolul Radu Cantacuzino in “Bietul Ioanide” in regia lui Dan Pita. El este unul dintre cei mai indragiti si cunoscuti folkisti romani. Nascut pe 31 mai 1954, la Braila, are radacini grecesti, machedonesti si romanesti. Primul instrument la care a invatat sa cante este acordeonul! Debutul scenic se petrece lin 1973 la TVR, in cadrul emisiunii TeleTop. In 1976 ii apare primul disc, intitulat Cantec de noapte, care includea 4 piese: Decembre, Luna in camp, Sa recunoastem totusi si piesa care da titlul albumului Cantec in noapte.Intrarea in Cenaclul Flacara nu a fost chiar lina, cativa dintre artistii deja prezenti in cenaclu obiectand asupra stilului sau care nu ar fi folk. Sustinut de oameni ca Gelu Colceag, Tudor Gheorghe si de liderul cenaclului, Adrian Paunescu, isi castiga locul in grup, dar si respectul si prietenia celor care initial il contestasera. Nicu Alifantis compune prima opera folk- Dupa melci), integral pe versurile poetului Ion Barbu (de fapt, pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian), la sugestia actorului Dinu Manolache. In 1980 este solicitat de Electrecord pentru un single cu tenta patriotica, pentru care colaboreaza cu Florian Pitis, dar si cu grupul coral “Song”, condus de Ioan Luchian Mihalea. In 1984 apare albumul intitulat chiar Nicu Alifantis, pe care apar unele din cel mai cunoscute cantece ale sale Umbra, Cantec de toamna (ulterior, pe albumul Nichita, numit Emotie de toamn), pe versuri de Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Shakespeare sau Adrian Paunescu. Urmeaza coloana sonora a primei piese de teatru –Mitica Popescu (1984), dramatizare dupa Camil Petrescu pentru care Nicu Alifantis a compus integral coloana sonora. Dupa cum spunea Dinu Sararu, fost director al Teatrului Mic: “In cateva saptamani, toate posturile noastre de radio difuzau doar Mitica Popescu. Iti era frica sa deschizi si frigiderul, pentru ca sigur ai fi dat peste o bucata din Mitica”. “Piata Romana nr. 9” este locul celor mai mari realizari pentru Nicu Alifantis (locul unde si-a cunoscut sotia, locul unde s-a nascut Maria, fiica sa, locul unde a compus multe din cantecele sale) dar si titlul unuia dintre albumele sale. Albumul poarta amprenta lui Doru Caplescu, acesta orchestrand toate piesele de pe album cu exceptia celei care da titlul albumului. Piesa Piata Romana nr. 9 a fost compusa chiar in studioul Electrecord, pentru ca mai era nevoie de o piesa pentru a completa un long-play, ce avea o durata de 45 minute. La rugamintea lui Nicu Alifantis, Alexandru Andries ii scrie un text despre locul in care acesta traia si compunea. Albumul “Risipitorul de iubire” aparut in 1990 trece aproape neobservat. Nicu Alifantis nota: „Mi-ar fi placut sa mai cant, dar aveam senzatia ca nu mai intereseaza pe nimeni“.In 1990 isi infiinteaza propria casa de productie – Toji Productions – unde in 1992 editeaza single-ul “Decembre” (continand piesele Rar si Decembre), la care lucreaza de asemenea cu Ioan Luchian Mihalea si Song. Aparut chiar inainte de sarbatori, albumul s-a vandut extrem de bine pentru o perioada in care folkul nu parea sa mai intereseze pe nimeni. “Ia Toji Baladist “ apare in 1993, toate cele 12 piese de pe album continand “balada” in titlu. Reeditarea din 1998 contine 5 piese bonus. In 1995 fondeaza grupul Alifantis&ZAN, ca trupa de studio pentru albumul sau “Voiaj”. ZAN inseamna Virgil Popescu (bass), Relu Bitulescu (tobe), Sorin Voinea (clape), Razvan Mirica (chitara). Dupa ce inregistreaza alaturi de ei si albumul “Nichita” (1996), ZAN devine trupa de proiecte. “Nichita” este realizat integral pe versurile marelui poet, fiind presarat cu scurte fragmente avandu-l ca protagonist pe Nichita Stanescu, recitand din operele sale.In 1999 apare “Nicu Alifantis 25”, un best of ce incununeaza 25 de ani de cariera muzicala de exceptie.“Neuitatele femei “(2002) contine 11 piese din perioada adolescentei si a amintirilor copilariei. “Cred ca primul lucru pe care ni-l amintim cu placere din adolescenta este intalnirea cu femeia. De aceea, titlul “Neuitatele femei” exprima bine intentia noastra”, a spus Nicu Alifantis. Cantecul care deschide albumul, Luni e ziua, a fost compus in 1996, pentru Festivalul de arta medievala de la Sighisoara. Albumul contine si piesa Cintic di sirminita , in limba aromână, pentru ca Nicu Alifantis si invitatul sau Marius Batu au radacini macedonene. In 2004 apare albumul “Sah-Mat”. La aniversarea a 50 de ani de viata, pe 31 mai 2004, sustine un concert la Teatrul National din Bucuresti, a carui inregistrare apare in 2006 sub numele de “Simphonicu”. Acest album reprezinta cateva premiere: e cel dintai dublu album (doua cd-uri cu cate 16 piese), cel dintai album inregistrat live, are multe cantece in varianta de balada (doar voce si chitara), are cor si grup cameral. Cifra concertelor sustinute este impresionanta, Nicu Alifantis insumand circa 5000 de aparitii, singur sau alaturi de ZAN. Memorabil e concertul “Tandreturi pentru femei cu cei 4 corifei“, sustinut alaturi de Mircea Baniciu, Mircea Vintila si Alexandru Andries la Circul Globus din Bucuresti pe 31 martie 2003. Pe 26 ianuarie 2010 lanseaza albumul “Cantece de semineu”, intr-o formula vocal-instrumentala noua, ce ii include pe Virgil Iantu, Mihai Nenita, Berti Barbera, Adrian Flautistu sau Marcel Moldovan. Concertul de lansare are loc la Cinema Patria, iar CD-ul ce contine 18 cantece apare in cadrul seriei “Opera Prima” de la Jurnalul National. Canta in deschiderea concertului Bob Dylan de la Bucuresti. O gluma care a circulat în acea perioadă spunea că nu a cântat Nicu Alifantis în deschidere la Bob Dylan, ci Dylan în închidere la Nicu Alifantis. În martie 2013 realizează trei concerte la Teatrul Excelsior din București pentru a sărbători un mare prieten – Nichita Stănescu – la 80 de ani de la nașterea acestuia. Pe 7 mai, imediat după Paște, lansează “Mozaic”, un album la care a lucrat aproape 3 ani și care include o pleiadă impresionantă de muzicieni (nu mai puțin de 17). Nicu Alifantis este unul din cei mai prolifici compozitori de muzica de teatru din lume, compunand coloana sonora pentru peste 100 de piese si lucrand cu unii din cei mai mari regizori romani: Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Silviu Purcarete, Cristian Hadji Culea, Gelu Colceag, Catalina Buzoianu si multi altii. Iar dragostea de scena nu s-a limitat la a compune muzica de teatru, ci a si jucat mici roluri legate de muzica (acordeonistul din “Furtuna” lui Ostrovski, trubadurul din “Swanewit” de Strindberg etc.).Despre Nicu Alifantis, Emil Brumaru scria:„Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cîntecul vieţii fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsîndu-ne destrămaţi o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroşi, mai teferi, întru poezia-i caldă”. În inima mea, toată blîndeţea-l simte poet de cînd lumea şi-s fericit să o spun şi altora. Şi s-o repet pînă la îngeri!”
Autorul volumului „Scrisori nedesfăcute “,Nicu Alifantis a luat numeroase premii, printre care:
- Premiul UNITER pentru muzică de teatru (1991)
- Premiul pentru muzica de scenă de la spectacolul „Ubu Rex” cu scene din „Macbeth” (1991)
- Premiul pentru muzica de scenă de la spectacolul „Cadavrul viu” (2002)
In 2004 primeste Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – „Muzică”, „pentru contribuţiile deosebite în activitatea artistică şi culturală din ţara noastră, pentru promovarea civilizaţiei şi istoriei româneşti”
