Trump ameninţă cu moartea liderului suprem iranian. Cine este ayatollahul Ali Khamenei, omul din umbră care a condus Iranul vreme de patru decenii

Cu un ton tăios, lipsit de echivoc, Donald Trump a lansat marţi un avertisment care a făcut înconjurul lumii: Statele Unite „ştiu exact” unde se ascunde liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, şi îl pot ucide „oricând”. Deocamdată, nu o vor face, spune Trump, dar „răbdarea noastră se epuizează”.

„Este o ţintă uşoară, dar acolo e în siguranţă. Nu îl vom elimina, cel puţin nu pentru moment”, a scris fostul preşedinte american, devenit din nou actor global pe fondul escaladării conflictului Israel-Iran. Într-un mesaj următor, transmis pe platforma Truth Social, Trump a cerut „CAPITULARE NECondiţionată” din partea regimului de la Teheran.

Această ieşire fără precedent din partea unui lider american deschide o nouă fază a crizei din Orientul Mijlociu. Dar, mai mult decât atât, readuce în prim-plan o figură cheie a geopoliticii ultimelor decenii: ayatollahul Ali Khamenei, omul care a condus din umbră Iranul timp de aproape patruzeci de ani, a modelat lumea şiită şi a devenit simbolul intransigenţei anti-americane.

De la umbra lui Khomeini la puterea absolută

Când a fost numit lider suprem în 1989, după moartea fondatorului Republicii Islamice, Ruhollah Khomeini, Ali Khamenei nu era nici mare cleric, nici personalitate carismatică. Era un om cu braţul drept paralizat în urma unei tentative de asasinat, lipsit de aura spirituală a mentorului său şi considerat de mulţi un succesor de compromis.

Dar Khamenei s-a dovedit un strateg implacabil. A înţeles că supravieţuirea înseamnă control: asupra armatei, asupra Gărzilor Revoluţionare, asupra presei, a justiţiei, a parlamentului, a străzii. A construit un stat în stat — structura de putere a Gărzilor Revoluţionare şi a reţelei financiare Setad, un imperiu parastatal care i-a oferit autonomie deplină şi resurse nelimitate.

Pragmatismul său rece, ascuns sub o pătură de ideologie

Deşi este profund ostil Statelor Unite şi Israelului, Khamenei a ştiut când să cedeze — cu măsură. În 2013 a lansat ideea „flexibilităţii eroice”, justificând astfel o deschidere tactică pentru acordul nuclear din 2015. A permis atunci semnarea înţelegerii cu marile puteri, în schimbul ridicării sancţiunilor şi a unei relative normalizări economice.

Dar tot el a susţinut reînarmarea programului nuclear după ce Trump a denunţat acel acord în 2018. De fiecare dată când s-a simţit trădat, a reacţionat. De fiecare dată când a văzut oportunitate, a speculat-o.

Liderul unei reţele regionale în destrămare

După atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, orchestrarea unei „Axe a Rezistenţei” — formată din Hezbollah în Liban, miliţiile şiite din Irak, grupările Houthi din Yemen şi sprijinul pentru regimul Assad — a început să se destrame. Loviturile israeliene din ultimele luni au decapitat această reţea pas cu pas, iar Khamenei a pierdut influenţa regională pe care o construise cu migală zeci de ani.

Inclusiv în plan intern, autoritatea sa s-a clătinat după valurile de proteste reprimate violent, culminând cu revolta de după moartea lui Mahsa Amini, în 2022. Cu toate acestea, regimul a supravieţuit — la fel cum o făcuse în 2009, după realegerea contestată a lui Ahmadinejad, şi în anii grei de sancţiuni economice.

Omul din spatele zidurilor: frică, disciplină şi supravieţuire

Khamenei este, potrivit experţilor, un lider temător de trădare, tăcut şi metodic. Are aproape optzeci şi şapte de ani, dar conduce cu o mână de fier. A fost torturat în timpul regimului şahului, a fost rănit grav într-un atentat în 1981 şi a supravieţuit tuturor crizelor printr-un amestec de disciplină religioasă, represiune brutală şi alianţe pragmatice.

Nu a avut niciodată legitimitatea populară a lui Khomeini, dar şi-a impus autoritatea cu ajutorul temutelor Gărzi Revoluţionare, cu miliarde de dolari investiţi în loialitate şi control. Din umbră, a dictat direcţia politică a fiecărui preşedinte al Iranului, de la Rafsanjani la Ahmadinejad, de la Rouhani la Raisi.

Un moment de cumpănă istorică

Acum, în plină confruntare militară cu Israelul şi sub ameninţarea directă a SUA, liderul suprem al Iranului se află, poate, în cel mai periculos moment al domniei sale. Rachetele zboară, aliaţii regionali cad unul câte unul, iar un Trump hotărât şi imprevizibil promite o lovitură mortală.

Răspunsul lui Khamenei nu s-a lăsat aşteptat: „Duşmănia americană şi israeliană nu este nouă. Dacă vor îndrăzni să greşească, vor primi o ripostă puternică. Iar dacă se gândesc la o revoluţie internă, poporul iranian le va răspunde direct.”

Este o ameninţare, dar şi un semn de fragilitate. De patru decenii, Khamenei a condus Iranul cu un echilibru între teroare şi calcul strategic. Dar echilibrul s-a rupt. Iar ce urmează s-ar putea să decidă nu doar soarta lui, ci şi soarta Orientului Mijlociu pentru decenii întregi.