De la demonstrații în fabrici la picnicuri în aer liber
În fiecare an, pe 1 Mai, milioane de oameni din întreaga lume sărbătoresc Ziua Internațională a Muncii – un prilej nu doar de relaxare și petreceri câmpenești, ci și de rememorare a unei lupte istorice duse de muncitori pentru drepturi sociale și condiții de muncă mai bune.
Această zi, marcată oficial în peste 80 de țări, are origini adânci în Revoluția Industrială, atunci când milioanele de oameni ce intrau în fabrici se confruntau cu realitatea dură a muncii în condiții inumane, fără protecție legală, fără limite de program și fără remunerații decente. Clasa muncitoare a început să se organizeze, cerând drepturi fundamentale și un trai mai demn.
De la Londra la Chicago: începuturile mișcărilor muncitorești
În 1864, la Londra, ia ființă Asociația Internațională a Muncitorilor (AIM), care avea să devină o voce majoră în revendicările muncitorilor: o zi de lucru mai scurtă, salarii echitabile, interzicerea muncii copiilor și siguranță la locul de muncă. Ideile AIM s-au răspândit rapid, inspirând mișcări similare, cum a fost cea din Franța, în 1871.
Momentul decisiv avea să vină însă din Statele Unite. În 1884, la o convenție a Federației Organizațiilor Meșteșugărești și a Uniunilor Sindicale din Chicago, s-a proclamat ca ziua de muncă să fie limitată la 8 ore, începând cu 1 mai 1886. Această solicitare a fost susținută de Knights of Labor, cea mai mare organizație muncitorească din acea vreme, care a îndemnat la grevă generală.
Tragedia din Piața Haymarket: jertfa care a schimbat lumea muncii
Pe 1 mai 1886, zeci de mii de muncitori au ieșit în stradă în SUA pentru a cere o zi de muncă de opt ore. La Chicago, aproape 90.000 de oameni au demonstrat pașnic, însă trei zile mai târziu, în Piața Haymarket, protestele au fost reprimate cu brutalitate de către forțele de ordine. S-au înregistrat victime, iar evenimentul a marcat pentru totdeauna istoria mișcărilor muncitorești.
Ca omagiu adus celor care au luptat și au murit pentru drepturi fundamentale, Congresul Internaționalei a II-a, întrunit la Paris în 1889, a stabilit ca data de 1 Mai să fie recunoscută drept Ziua Internațională a Muncii. Primele manifestații organizate oficial au avut loc în 1890, iar recunoașterea oficială a venit în 1891, la Bruxelles.
Ziua Muncii în România: de la revendicări la petreceri
În România, 1 Mai a fost marcat pentru prima dată în 1890, sub forma unor petreceri câmpenești. Primele demonstrații muncitorești oficiale au avut loc la București, în 1945, iar ultima mare manifestație de acest fel a fost înregistrată în 1971. În prezent, Ziua Internațională a Muncii este o zi liberă legală, sărbătorită în mod tradițional cu grătare, concerte, ieșiri la iarbă verde sau evenimente festive.
Varietatea sărbătorii în lume
Deși majoritatea țărilor recunosc 1 Mai ca zi a muncii, nu toate o marchează în aceeași zi. Statele Unite și Canada sărbătoresc Labour Day în prima zi de luni din septembrie. În Regatul Unit și Irlanda, sărbătoarea este cunoscută ca „Early May Bank Holiday” și are loc în prima zi de luni din mai. În Australia, data variază între martie, mai și octombrie, în funcție de stat.
Un simbol al solidarității globale
Ziua Internațională a Muncii rămâne, dincolo de sărbătoarea populară pe care o cunoaștem astăzi, un simbol al solidarității internaționale a muncitorilor. Este o reamintire că drepturile de care ne bucurăm acum – programul de lucru de 8 ore, concediul plătit, condițiile de siguranță – sunt rezultatul unor decenii de luptă, curaj și sacrificiu. Un tribut adus celor care au îndrăznit să ceară mai mult – și nu doar pentru ei, ci pentru toți.
Descoperă mai multe la Radio Clasic FM
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
