În noiembrie 2019, Veneția a fost lovită de a doua cea mai gravă inundație din istoria sa modernă, când o combinație de vânt sirocco, ciclon și lună plină a ridicat nivelul apei la 1,89 metri, acoperind 85% din oraș. Printre case, mobilier și amintiri distruse, fotografa Patrizia Zelano a ales să salveze cărți îmbibate de apă, care, odată aduse în studioul ei, au devenit simboluri ale fragilității și rezistenței culturale.
Zelano a găsit volume întărite, „cimentate” de apă și sare, asemănătoare unor artefacte arheologice. A primit de la librăria Acqua Alta cărți irecuperabile, multe din primele decenii ale secolului XX. Transportate cu saci de plastic și chiar cu ajutorul unui gondolier, cele 40 de volume au devenit ulterior subiectul unei serii fotografice realizate doar în lumină naturală.
Printre ele, o enciclopedie Treccani din 1949 cu imaginea unui „geniu protector”, un alt volum ondulat asemenea valurilor mării sau antologii de poezie ale căror pagini par dantelă. „Aceste cărți plâng”, spune Zelano, explicând că lacrimile de apă surprinse în imagini sunt metafore ale mareelor tot mai amenințătoare pentru lagună.
Fotografiile, mai mult decât simple documente, sunt un elogiu adus culturii și memoriei colective, dar și un apel la conștientizare. Într-un oraș care trăiește permanent cu spectrul apelor, unde bariera Mose oferă doar o protecție parțială, lucrările Patriziei Zelano transformă distrugerea în speranță, arătând că din ruine se pot naște reflecții și soluții pentru viitor.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
