Creier ChatGPT în corpuri de roboți

Getting your Trinity Audio player ready...

O inițiativă  în care domeni de știință tehnologică îmbină inteligența artificială cu robotică, cercetătorii pornesc într-o călătorie pentru a dota roboții cu inteligența și adaptabilitatea umană. Acest proiect ambițios, însă, nu este lipsit de provocări și preocupări etice.

În fruntea acestei inițiative se află Ishika Singh, un student de doctorat în informatică la Universitatea din California de Sud, care își imaginează roboți capabili să gătească mese cu aceeași ingeniozitate și fler ca oamenii. Spre deosebire de roboții tradiționali, legați de o programare rigidă, viziunea lui Singh necesită un nivel de cunoștințe, bun simț și flexibilitate care depășește capacitățile actuale.

Problema centrală rezidă în conducta de planificare convențională folosită de robotică, care definește meticulos fiecare acțiune și condițiile sale prealabile. Cu toate că există numeroase iterații și eforturi ample de codificare, roboții programați în acest mod adesea clachează când sunt confruntați cu circumstanțe neprevăzute.

Intră în scenă ChatGPT, o interfață prietenoasă pentru modelul de limbaj extins (LLM) numit GPT-3. Aceste LLM-uri dețin un vast depozit de cunoștințe extras din scrierile umane, acoperind subiecte de la fizica cuantică până la arte culinare. Prin conectarea LLM-urilor cu corpurile de roboți, oamenii de știință speră să valorifice cunoștințele semantice ale LLM-urilor, în timp ce împuternicesc roboții să interacționeze cu lumea fizică.

În timp ce unii văd această integrare ca un salt înainte potențial în înțelegerea roboților, alții exprimă scepticism și ridică preocupări cu privire la erorile ocazionale, tendințele discriminatorii și încălcările vieții private ale LLM-urilor. Cu toate acestea, industria și academia concurează pentru a explora posibilitățile acestei fuziuni.

Levatas, o firmă de tehnologie, a dezvoltat deja un prototip de câine-robot îmbunătățit cu capacități ChatGPT, permițându-i să înțeleagă și să răspundă comenzilor în limbaj natural. Cu toate că a avut succes în mediile industriale, rămân provocări în extinderea acestei tehnologii către contexte mai diverse.

Colaborarea între LLM-uri și roboți a condus la abordări inovatoare, cum ar fi ProgPrompt, care generează instrucțiuni prietenoase cu roboții folosind codul Python. Sistemul SayCan al Google utilizează un LLM pentru a interpreta cererile umane și a ghida roboții în executarea sarcinilor, demonstrând potențialul pentru o interacțiune uman-robot fără probleme.

CPersistă însă preocupări cu privire la fiabilitatea și siguranța roboților îmbunătățiți cu LLM-uri. Probleme precum tendințele discriminatorii din datele de antrenament și posibilitatea de interpretare greșită a intențiilor umane impune necesitatea unei cercetări ample și a dezvoltării unor măsuri stricte de siguranță.

Cu toate acestea, cercetătorii explorează noi frontiere, inclusiv tehnici de meta-învățare care permit roboților să se adapteze la situații necunoscute. În timp ce integrarea LLM-urilor și a roboților promite mult, luarea în considerare a implicațiilor etice și de securitate este esențială pentru a asigura dezvoltarea și implementarea responsabilă a acestei tehnologii.

Se pare că granițele dintre uman și mașină se estompează rezultănd probabil curând o integrare reciprocă a acestora, iar apariția umanoizilor nu mai pare demult o realiate SF ci chiar una posibilă în contemporaneitate. Din păcate însă  îngrijorările de natura etică, cele legate de securitatea oamenilor, a mediului și chiar de supravițurea speciai și a planetei sunt justificate  prin faptul că echilibrul și educația psihoemoțională a umanității stă pe loc de foarte mult timp, (poate chiar dintodeauna) iar responsabilitatea și nivelul de conștiință al multora nu includ grija fața de semeni și mediu.