Cum evită masculii de caracatițe să fie mâncați după sex

Caracatițele albastre cu dungi își paralizează partenerele în timpul împerecherii pentru a evita canibalismul

Un nou studiu a descoperit că masculii caracatiței albastre cu dungi (Hapalochlaena fasciata) injectează venin în femele în timpul împerecherii, paralizându-le temporar pentru a evita să fie devorați. Caracatița albastră cu dungi este un cefalopod de mici dimensiuni, extrem de periculos, care trăiește în recifele puțin adânci și în bălțile formate de maree. Aceasta face parte din grupul celor patru specii de caracatițe cu inele albastre și folosește tetrodotoxina – un neurotoxin extrem de puternic, prezent și la peștii fugu – pentru a-și imobiliza prada.

O strategie unică pentru supraviețuire

Cercetătorii de la Universitatea din Queensland au observat că masculii acestei specii mușcă femelele la începutul împerecherii, injectând venin direct în aortă. Potrivit autorului principal al studiului, Dr. Wen-Sung Chung, femelele sunt de două până la cinci ori mai mari decât masculii, având dimensiuni similare unei mingi de golf, iar canibalismul sexual este frecvent în rândul cefalopodelor.

„Când femelele depun ouă, ele petrec aproximativ șase săptămâni îngrijindu-le fără să se hrănească, ceea ce le face extrem de înfometate și periculoase pentru partenerii masculi”, a explicat Chung.

Pentru a se împerechea, masculii folosesc un braț specializat numit hectocotil, prin care transferă capsulele cu spermă în oviductul femelei. În timp ce alte specii de cefalopode au dezvoltat strategii precum hectocotilul alungit sau chiar sacrificarea brațului de împerechere (cum este cazul argonauților), caracatițele albastre cu dungi optează pentru o metodă diferită: paralizarea femelei.

Un ritual de împerechere periculos

Studiul a arătat că masculii imobilizează femelele în timpul sesiunilor de împerechere, care durează între 40 și 75 de minute. Pe măsură ce veninul își face efectul, femelele încetează să mai respire după aproximativ opt minute, devin palide, iar pupilele lor nu mai reacționează la lumină. Împerecherea se încheie în momentul în care femela își recâștigă controlul asupra brațelor și își împinge partenerul.

Cu toate acestea, niciuna dintre femele nu a murit în urma acestui proces, iar cercetătorii au observat că ele se hrăneau normal a doua zi, ceea ce sugerează o anumită rezistență la tetrodotoxină.

O evoluție a „războiului dintre sexe”

Această strategie de împerechere reflectă o luptă evolutivă continuă între sexe. „Pentru că femelele au devenit mult mai mari și mai puternice, masculii au trebuit să dezvolte o strategie prin care să își asigure succesul reproductiv fără a deveni victime”, a explicat Dr. Chung.

Ca majoritatea caracatițelor, specia Hapalochlaena fasciata prezintă semelparitate – adică moare după reproducere. Masculii mor la scurt timp după împerechere, iar femelele supraviețuiesc până când larvele eclozează. Tetrodotoxina produsă de această specie este extrem de periculoasă și pentru oameni, iar cazuri fatale au fost documentate și în rândul țestoaselor verzi din Moreton Bay, care au ingerat accidental aceste caracatițe în timp ce se hrăneau cu iarbă de mare.

Acest studiu a fost publicat în jurnalul Current Biology.