Necunoscuta genetică din experimentele lui Mendel cu mazărea, a fost în sfârșit rezolvară
Un capitol fascinant din istoria geneticii a primit o completare esențială: cercetătorii au identificat în sfârșit genele responsabile pentru ultimele trei trăsături studiate de Gregor Mendel în faimoasele sale experimente cu plante de mazăre. După mai bine de 160 de ani de la descoperirile fondatorului geneticii moderne, știința a făcut un nou pas înainte, grație tehnologiilor genomice de ultimă generație.
Pionieratul lui Mendel și trăsăturile misterioase
În secolul al XIX-lea, călugărul augustinian Gregor Mendel a cultivat și încrucișat peste 28.000 de plante de mazăre (Pisum sativum), analizând modul în care anumite trăsături – precum culoarea florilor sau forma păstăilor – se transmit de la o generație la alta. Deși la acea vreme conceptul de „genă” nu era cunoscut, Mendel a intuit existența unor „factori ereditari” care guvernează moștenirea caracterelor dominante și recesive.
Din cele șapte trăsături studiate de Mendel, doar patru fuseseră corelate, până recent, cu genele specifice din genomul mazării. Restul de trei au rămas un mister – până acum.
O descoperire de referință
Pe 23 aprilie 2025, în revista Nature, o echipă internațională de cercetători a anunțat descoperirea genelor lipsă, folosind tehnologii moderne de secvențiere și analiză genomică. Coordonat de geneticianul Noam Chayut de la John Innes Centre (JIC), proiectul a implicat analiza a aproape 700 de genomuri de mazăre, selectate din colecția impresionantă a JIC ce cuprinde peste 3.500 de varietăți.
Această analiză a dezvăluit aproximativ 155 de milioane de polimorfisme mononucleotidice (SNP-uri), care au permis identificarea diferențelor genetice asociate cu trăsăturile rămase.
Ce au descoperit cercetătorii?
- Culoarea păstăilor este determinată de o genă care afectează biosinteza clorofilei, ducând la păstăi verzi sau galbene.
- Forma păstăilor este influențată de două gene care perturbă îngroșarea peretelui celular, influențând astfel forma.
- Fasciația – adică modificările în ramificarea florilor – apare din cauza unei deleții în codul genetic, într-un punct cheie dintr-o genă responsabilă de acest proces.
Șase ani de colaborare interdisciplinară
Studiul a durat șase ani și a implicat colaborarea strânsă între geneticieni, bioinformaticieni, agronomi și specialiști în biotehnologie vegetală. „Cea mai frumoasă parte a acestei cercetări este colaborarea”, a declarat Noam Chayut, subliniind caracterul profund interdisciplinar al reușitei.
Un nou început pentru genetica mazării
Deși în 2019 fusese publicat primul genom de referință al mazării, descoperirile recente aduc un pas semnificativ în față, cu implicații directe pentru biologia moleculară, agricultură și industria alimentelor pe bază de proteine vegetale. Clare Coyne, genetician la Washington State University, consideră că studiul actual reprezintă „un efort incredibil” și chiar mai important decât publicarea genomului inițial.
La mai bine de un secol de la moștenirea lăsată de un simplu călugăr cu o grădină de mazăre, cercetătorii reușesc în sfârșit să completeze puzzle-ul genetic al experimentelor care au stat la baza geneticii moderne. Descoperirea acestor trei gene nu este doar o victorie științifică, ci și o frumoasă recunoaștere a spiritului curajos și curios al lui Gregor Mendel.
