Giulgiul din Torino, relicvă venerată de secole de credincioșii creștini, continuă să stârnească controverse în lumea științifică. Considerată de tradiția creștină drept pânza care a înfășurat trupul lui Iisus Hristos după răstignire, relicva poartă imaginea vagă a unui bărbat ce seamănă cu reprezentările clasice ale Mântuitorului.
Un nou studiu, publicat în revista Archaeometry de cercetătorul brazilian Cícero Moraes, sugerează că imaginea nu ar fi rezultatul contactului direct cu un corp uman, ci al unei tehnici artistice medievale. Folosind un software de modelare 3D, Moraes a comparat modul în care o pânză se mulează pe două tipuri de forme: un corp uman tridimensional și o sculptură în basorelief.
Rezultatele au arătat că aplicarea pânzei pe un corp uman produce distorsiuni majore – fenomen denumit „efectul măștii Agamemnon” – în timp ce contactul cu un basorelief generează o imagine mult mai fidelă liniilor originale, similară cu cea de pe Giulgiu. „Proiecția unui corp 3D are ca rezultat o imagine semnificativ distorsionată, pe când modelul în basorelief corespunde mai bine contururilor observate”, explică autorul.
Relicva, descoperită în secolul al XIV-lea, a fost de-a lungul timpului datată prin diverse metode. Testele cu carbon radioactiv au indicat o origine medievală, însă unele studii controversate au avansat ipoteza unei vechimi mult mai mari, apropiată de secolul I d.Hr.
Analiza lui Moraes înclină balanța către teoria conform căreia Giulgiul din Torino ar fi o operă de artă religioasă din Evul Mediu, realizată cu tehnica basoreliefului, și nu o amprentă miraculoasă a trupului lui Iisus.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
