Oamenii, în topul mamiferelor monogame
Un studiu amplu plasează specia umană în elita monogamiei din regnul animal, dar arată că există mamifere care ne depășesc la capitolul fidelitate reproductivă.
Oamenii se situează pe locul șapte într-un clasament al monogamiei realizat pe baza comportamentului reproductiv al mamiferelor, potrivit unei analize academice care a comparat treizeci și cinci de specii. Rezultatele arată că oamenii sunt mai monogami decât suricatele și gibonii, dar rămân în urma castorilor eurasiatici și a unor specii mai puțin cunoscute, precum tamarinii cu mustăți.
Clasamentul a fost realizat prin analiza proporției dintre frați buni și frați vitregi, un indicator considerat relevant pentru stabilitatea relațiilor de împerechere. În societățile și speciile cu un grad ridicat de monogamie, majoritatea copiilor au aceiași doi părinți, în timp ce în sistemele mai promiscue apare o pondere mare de frați vitregi. În cazul oamenilor, aproximativ două treimi dintre frați sunt frați buni, ceea ce indică o predominanță clară a monogamiei, chiar dacă aceasta nu este absolută.
Comparativ, castorii eurasiatici au un procent mai ridicat, de peste șaptezeci la sută, în timp ce suricatele se situează sub oameni, cu puțin sub șaizeci la sută. La polul opus se află cimpanzeii, delfinii și gorilele de munte, unde procentul fraților buni este extrem de redus, reflectând sisteme de împerechere promiscue sau poligame.
Studiul arată și o mare variație în interiorul speciei umane. Analiza genetică a peste o sută de populații umane din diferite epoci și regiuni indică diferențe semnificative: în unele comunități preistorice, doar un sfert dintre frați aveau aceiași părinți, în timp ce în altele monogamia era aproape totală. Aceste diferențe sugerează că monogamia umană nu este doar un dat biologic, ci și rezultatul unor factori sociali, culturali și istorici.
Specialiștii subliniază că, deși oamenii sunt considerați în general o specie monogamă, acest statut este susținut adesea de norme sociale, religioase și juridice. Spre deosebire de animalele care formează perechi pe viață, monogamia umană este frecvent una serială, cu relații succesive de-a lungul vieții. Totuși, la nivel comparativ, oamenii se află clar în „liga superioară” a mamiferelor monogame.
Din perspectivă evolutivă, cercetătorii consideră că monogamia umană ar fi apărut ca o strategie de protecție a urmașilor. În speciile cu creier mare, riscul de infanticid este ridicat, iar stabilirea unei relații exclusive între un mascul și o femelă crește șansele ca tatăl să investească în protejarea și creșterea copilului. În acest sens, monogamia ar fi reprezentat un avantaj adaptativ major pentru supraviețuirea speciei umane.
Clasamentul final confirmă astfel o imagine nuanțată: oamenii nu sunt campionii absoluti ai monogamiei, dar se află mult deasupra majorității mamiferelor, într-o zonă în care biologia și cultura se împletesc în mod decisiv.
