Scandalul Butenko: dezertarea diplomatului sovietic care putea arunca România în criza unui nou „Sarajevo”

SRI a declasificat documente esențiale privind cazul Theodor H. Butenko, fost consilier al Legației URSS la București, a cărui dispariție în 1938 a provocat o criză diplomatică majoră

Serviciul Român de Informații (SRI) a anunțat, pe 27 martie 2025, declasificarea unor documente de arhivă care fac lumină asupra unuia dintre cele mai tensionate episoade diplomatice din perioada interbelică: dispariția lui Theodor Hrisanfovici Butenko, consilierul Legației URSS la București, în februarie 1938. Potrivit specialiștilor, evenimentul – în contextul unei Europe în pragul războiului – „ar fi putut conduce la un nou Sarajevo”.

Contextul dispariției: România între presiunea URSS și propriile crize interne

Pe 6 februarie 1938, autoritățile române au fost anunțate despre absența lui Butenko, cel mai înalt reprezentant al Uniunii Sovietice în România, numit însărcinat cu afaceri la 1 decembrie 1937. Într-un context tensionat, dominat de temeri față de influența sovietică și de ascensiunea mișcărilor fasciste în Europa, incidentul a declanșat imediat un val de presupuneri, acuzații și măsuri operative de securitate.

Ipotezele anchetei: legionarii, serviciile sovietice sau o înscenare?

Potrivit documentelor declasificate, mai multe ipoteze au fost analizate. Presa și diplomația sovietică – inclusiv agenția TASS și ziarele Pravda și Izvestia – au acuzat forțele de extremă dreapta din România, precum Garda de Fier și Lăncierii, de răpirea și asasinarea diplomatului. Argumentul URSS era susținut de antecedentele acestor grupări în acțiuni violente și de ostilitatea declarată față de regimul bolșevic.

Pe de altă parte, Siguranța Statului și structurile de informații românești au luat în calcul o ipoteză cu totul diferită: răpirea lui Butenko de către GPU – serviciul de spionaj extern sovietic – posibil cu complicitatea diplomatului, pentru a genera un incident care să tensioneze relațiile bilaterale sau să ascundă o epurare internă.

Această teorie avea precedent: predecesorul lui Butenko, Mihail Ostrovski, fusese rechemat de urgență la Moscova și trimis în gulag, deși fusese implicat în proiecte de apropiere româno-sovietice, inclusiv alături de Nicolae Titulescu.

Presiune diplomatică, cenzură și agitație mediatică

În orele și zilele care au urmat dispariției, autoritățile române s-au mobilizat intens. Au fost activate rețele de informatori din cercurile diplomatice și coloniile străine, au fost verificate punctele de frontieră și s-au lansat anchete paralele. Ipoteze bizare au apărut inclusiv în presă – una dintre ele sugerând că Butenko ar fi fost ucis din gelozie de un „rus alb” a cărui soție l-ar fi înșelat cu diplomatul sovietic.

Pentru a limita escaladarea conflictului diplomatic, autoritățile române au recurs la cenzură, tăind articole de presă care vehiculau scenarii neconfirmate sau inflamatoare. În același timp, presiunea publică exercitată de URSS – prin declarațiile comisarului Maxim Litvinov – era susținută de o campanie mediatică agresivă care viza direct România.

Finalul crizei: Butenko apare la Roma și cere azil politic

Punctul de cotitură a venit când Butenko a apărut la Roma și a oferit un interviu ziarului Giornale d’Italia, preluat rapid de agențiile internaționale. El a declarat că a fugit din România voluntar, pretinzând că a evitat o tentativă de răpire orchestrată de GPU. În săptămânile ce au urmat, fostul diplomat a devenit un critic virulent al regimului sovietic, publicând o serie de texte în care dezvăluia modul de operare al serviciilor secrete de la Moscova, dar și structura și intențiile Legației URSS la București.

Reacții internaționale și efecte geopolitice

În timp ce presa occidentală celebra reapariția diplomatului devenit disident, propaganda sovietică a schimbat tonul și l-a descris pe Butenko ca pe un impostor, încercând să decredibilizeze întreaga poveste. Polemica a escaladat, dar prezența lui Butenko în capitala Italiei și cererea sa de azil politic au determinat o recalibrare a poziției oficiale sovietice, fără ca URSS să renunțe complet la acuzațiile inițiale.

Între timp, SRI precizează că documentele declasificate arată modul profesionist și precaut în care structurile de informații românești au gestionat criza – un efort „avangardist” în epocă, inclusiv prin utilizarea surselor deschise, a cenzurii controlate și a cooperării interinstituționale.

Un episod care putea deveni detonatorul unei crize majore

Cazul Butenko a fost, în esență, un test de echilibru pentru România în fața unei posibile provocări orchestrate dinspre URSS. Dispariția unui diplomat de rang înalt, într-un context internațional marcat de suspiciune, alianțe fragile și mișcări radicale, putea escalada rapid într-un conflict major.

Declasificarea dosarului de către SRI readuce în atenția opiniei publice un episod istoric care confirmă că, uneori, istoria poate fi modificată nu de bătălii, ci de un singur om care schimbă tabăra – și de un serviciu secret care înțelege momentul.