Se întrevad noi tratamente pentru cei care suferă de insomnie cronică

Miranda, o tânără de 23 de ani, nu își amintește vreo perioadă din viață în care să nu fi luptat cu insomnia. De copilă, dificultățile de somn i-au marcat existența, iar pe măsură ce a crescut, problema s-a agravat. În ciuda unei „miriade de medicamente” luate seară de seară, Miranda adoarme abia în zorii zilei. Din cauza acestei afecțiuni, nu a putut finaliza studiile universitare și nu poate menține un loc de muncă stabil. Insomnia îi agravează, de asemenea, alte probleme medicale, precum migrenele și fibromialgia. „Este extrem de debilitantă”, mărturisește ea.

În Statele Unite, aproximativ 12% dintre adulți suferă de insomnie cronică, definită ca dificultatea de a adormi sau de a menține somnul cel puțin trei nopți pe săptămână, timp de minimum trei luni, cu impact negativ asupra vieții de zi cu zi. La nivel mondial, incidența acestei tulburări variază între 10–30% și este adesea corelată cu alte condiții, precum durerea cronică, depresia și anxietatea.

Tratamentele tradiționale și limitele lor

Primul pas terapeutic recomandat este terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I), axată pe îmbunătățirea obiceiurilor de somn și combaterea gândurilor distructive. Totuși, accesul la această terapie este limitat, fie din cauza lipsei de specialiști, fie din cauza costurilor. În plus, nu funcționează pentru toți pacienții — Miranda a urmat această terapie fără rezultate semnificative.

Când CBT-I eșuează, se apelează la tratamente farmacologice, cum ar fi benzodiazepinele și medicamentele din clasa Z-drugs (ex. zolpidem). Acestea acționează prin intensificarea efectelor neurotransmițătorului GABA, reducând activitatea cerebrală și anxietatea. Însă, ele pot crea dependență, un efect de „mah­mureală” și cresc riscul de accidente, în special la vârstnici. Miranda a trecut printr-un astfel de coșmar: după utilizarea zolpidemului și a benzodiazepinelor, a dezvoltat o toleranță periculoasă și a suferit simptome severe de sevraj.

O nouă cale: blocarea trezirii

Speranța pentru pacienții cu insomnie cronică vine dintr-o clasă nouă de medicamente: antagoniștii dubli ai receptorilor de orexină (DORA). Acești compuși inhibă selectiv receptorii responsabili de starea de veghe, fără a deprima întregul sistem nervos central, cum fac benzodiazepinele.

Primul medicament de acest tip, suvorexant (Belsomra), a fost aprobat în SUA în 2014, urmat de lemborexant (Dayvigo) și daridorexant (Quviviq). Studiile arată că daridorexant îmbunătățește somnul nocturn fără a afecta negativ funcționarea din timpul zilei, fiind considerat o opțiune promițătoare după CBT-I, conform Ghidului European pentru Insomnie din 2023.

Totuși, costul ridicat al acestor medicamente limitează accesul larg. În plus, ele sunt disponibile doar în câteva țări.

Pentru Miranda, suvorexant a reprezentat un real progres. „Este un salvator pentru mine”, spune ea. Medicamentul i-a permis să reducă doza altor medicamente, deși speră să beneficieze de o creștere a dozei de suvorexant în viitor.

Alte frontiere în lupta cu insomnia

În paralel, cercetătorii explorează și alte direcții:

• Canabisul medicinal: Deși milioane de oameni îl folosesc împotriva insomniei, există puține dovezi clare privind eficiența canabinoizilor. Studiile preliminare sugerează că molecula CBN ar putea induce somnul fără efectele negative asociate cu alte substanțe.

• Noul val de medicamente: Seltorexant, dezvoltat de Johnson & Johnson, țintește doar unul dintre receptorii de orexină și ar putea trata atât insomnia, cât și depresia.

• Stimularea somnului profund: Tehnologii purtabile care folosesc tonuri auditive sau impulsuri electrice sunt testate pentru a stimula undele lente ale creierului, promovând astfel un somn de mai bună calitate.

• Terapie digitală: Platforme precum SleepioRx oferă CBT-I sub formă de aplicații, dovedindu-se la fel de eficiente ca terapia tradițională în studii clinice.

Viitorul tratamentelor pentru insomnie se conturează în jurul personalizării: terapii adaptate la genetica, istoricul medical și stilul de viață al fiecărui pacient.

În ciuda anilor de suferință și a efectelor secundare ale tratamentelor, Miranda rămâne optimistă: „Încă sper că vom avea opțiuni mai sigure și mai eficiente. Nu pot trăi toată viața sub influența acestor medicamente.”

Sursă articol