Acasă la Corina Chiriac
Corina Chiriac, una dintre cele mai cunoscute interprete de muzică ușoară românească, a fost invitata din această săptămână de la Radio Clasic.
Emisiunea poate fi reascultată vineri, 17 iunie și sâmbătă 18 iunie de la ora 20.00 la Radio Clasic România, Radio Clasic Hits si Radio Clasic 100% Românesc, precum și pagina noastră de Facebook sau pe canalul nostru de Youtube.
Biografie
Tatăl său, compozitorul Mircea Chiriac (1919–1994), a fost profesor la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București. Mama sa, Elisabeta Chiriac (1920-2002), a fost profesoară de pian la același Conservator. Aceștia o familiarizează de la cea mai fragedă vârstă cu lumea sunetelor. Copil fiind, studiază pianul la început cu mama sa. Ajungându-se la concluzia ca ar fi mai studioasă cu o profesoară străină, s-a apelat la o prietenă a familiei, pianista Rodica Suțu, una din ultimele descendente ale familiei domnitoare Suțu. Nu a putut să învețe pianul prea mult deoarece degetele mici de la fiecare mână erau prea scurte pentru atingerea corectă a octavelor. În anul 1955 se înscrie la Școala de muzică Nr.1, din Strada Principatele Unite (București) (vioară principal/pian secundar) unde studiază vioara timp de 6 ani, având ca profesor, pe George Manoliu, cu asistenții Petre Munteanu și Ilarion Ionescu – Galați, dirijor și muzician. Cursurile liceale le-a susținut la Liceul Special de Muzică nr. 1 din București, clasele de vioară, sub îndrumarea unor prestigioase nume ale muzicii românești.
În 1965 debutează radiofonic la Casa de cultură a studenților „Grigore Preoteasa” din București, în cadrul concursului „Debuturi”. Câștigă premiul de popularitate al celui mai tânăr concurent cu două compoziții proprii și melodia „Pe valea Prahovei” de George Grigoriu. Președintele juriului: compozitorul George Grigoriu.
În 1967 după ce termină liceul „Nicolae Bălcescu”, este admisă ca studentă la IATC „I.L. Caragiale” din București, clasa actorie Constantin Moruzan – Mihai Mereuță. A mai studiat și cu regizorul Mony Gellelter și Adriana Piteșteanu. A fost colegă de generație cu: George Mihăiță, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag, Tamara Crețulescu, Mihaela Arsenescu, Mircea Diaconu, Carmen Maria Struja, Ștefan Velniciuc.
Debutează la Teatrul de comedie din București, cu un rol secundar în piesa „Sfântul” de Eugen Barbu, în regia Sandei Manu.
Face parte din echipa de studenți actori care fac figurație la teatru, studiourile Buftea și TVR.
În martie 1970 debutează la concursul TV „Steaua fără nume”, regizat de Sorin Georgescu și Simona Patraulea, unde parcurge toate etapele și obține din partea juriului condus de maestrul Octav Enigărescu nota maximă, 10 și consacrarea în fața publicului român după o serie de dezbateri furtunoase cu prezentatorul emisiunii, Dan Deșliu.
Se lansează pe plan național cu nemuritoarea lucrare a lui Ivanovici, „Valurile Dunării”.
Din același an, începe seria evoluțiilor ei peste hotare. Debutul său internațional se produce la „Zilele culturii române” în Polonia.
Rezultatele recitalurilor de succes susținute în acest an determină includerea sa în echipa ce va reprezenta România la Festivalul Internațional „Cerbul de aur”.
Descoperă mai multe la Radio Clasic
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
![Dorel Vișan s-a născut la data de 25 iunie 1937 în satul Tăușeni, județul Cluj (interbelic). A absolvit în anul 1965 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București. După absolvirea facultății a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Cluj. Este unul din cei mai importanți actori de film din România și unul din puținii, care au ajuns la o solidă reputație europeană. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Păcală, iar patru ani mai târziu este magistral în Între oglinzi paralele, în regia lui Mircea Veroiu. În anul 1987, Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vișan a realizat rolul său de referință. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel: "Dorel Vișan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute".[2] După ce în anul 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul Moromeții, în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestația din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța. Presa franceză și criticii de film l-au elogiat astfel: ”Senatorul e genial interpretat de Dorel Vișan, un voinic spătos, care seamănă ciudat cu Charles Napier, actorul venerat al lui Jonathan Demme. “Senatorul melcilor” ar fi trebuit premiat pentru formidabilul actor Dorel Vișan, în rolul titular”. (Thierry Jousse – Cahiers du Cinema). “Se reține jocul excepțional al lui Dorel Vișan în rolul senatorului. Acest rol ar fi putut foarte bine să-i aducă un premiu de interpretare masculină” (Montreal).[2] În anii următori, Dorel Vișan a jucat în filmele Magnatul (2004) și Sistem nervos (2005). În paralel cu activitatea sa artistică de pe scena Teatrului din Cluj și din filme, a fost și director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din același oraș.](https://i0.wp.com/www.clasicradio.ro/wp-content/uploads/2019/12/dorel.jpg?resize=400%2C240&ssl=1)
