Calamarul colosal: Descoperirea și misterele celui mai mare nevertebrat de pe Pământ

Timp de secole, cel mai mare nevertebrat de pe Pământ a rămas ascuns privirii umane. Doar fragmente semi-digerate descoperite în stomacurile balenelor sugerau existența unui calamar uriaș, dotat cu tentacule acoperite de cârlige ascuțite. Abia în urmă cu un secol, oamenii de știință au obținut primul indiciu clar despre existența sa.

Astăzi, în Muzeul Național al Noii Zeelande Te Papa Tongarewa, o creatură impresionantă se odihnește sub lumina sumbră a unui mausoleu. Este primul calamar colosal recuperat vreodată aproape viu – chiar dacă doar pentru scurt timp.

O descoperire întârziată: Primul indiciu al existenței calamarului colosal

Pentru o creatură de asemenea dimensiuni, calamarul colosal (Mesonychoteuthis hamiltoni) are o capacitate uimitoare de a rămâne ascuns. Descoperirea sa a fost un proces gradual, întins pe mai multe decenii.

Primul indiciu concret a apărut în 1924/1925, când biologul marin James Erik Hamilton, aflat în Insulele Falkland, a găsit tentacule cu gheare rotative în stomacul unei balene. Specimenul a fost trimis la British Museum, iar în 1925, zoologul britanic Guy Coburn Robson a descris oficial noua specie, numind-o Mesonychoteuthis hamiltoni, în onoarea lui Hamilton.

Aceste resturi conservate într-un borcan din muzeul londonez rămân și astăzi o dovadă esențială a existenței calamarului colosal.

Prima captură a unui calamar colosal întreg

Mult timp, nimeni nu a văzut un calamar colosal viu sau intact. Asta s-a schimbat în 1981, când echipajul unui trauler sovietic, Eureka, a prins accidental unul în Marea Ross, în largul Antarcticii.

Omul de știință sovietic Alexander Remeslo, aflat la bord, a fost martorul momentului.

“Era dimineața devreme, pe 3 februarie 1981, când un coleg a dat buzna în cabina mea, strigând: «Trezirea! Am prins un calamar gigant!» Am fugit pe punte cu aparatul foto atârnat de gât. Pe punte zăcea un calamar uriaș, roșiatic-maro. Niciun membru al echipajului – marinari experimentați care navigaseră pe toate mările lumii – nu mai văzuse vreodată așa ceva”, și-a amintit Remeslo.

Deși fotografiile făcute la bord nu au avut calitatea dorită, ele au documentat prima captură a unui calamar colosal întreg, diferit de orice altă specie cunoscută.

O descoperire care a uimit lumea: Calamarul din 2003

Abia în 2003, un alt exemplar de calamar colosal a fost găsit plutind mort la suprafața mării în zona Antarcticii. Această captură a atras atenția globală, iar animalul a fost transportat în Noua Zeelandă, unde a fost studiat de Steve O’Shea și Kat Bolstad, de la Universitatea de Tehnologie din Auckland.

“Stăteam la Te Papa, iar în fața mea era această creatură imensă. Nu mai văzusem niciodată așa ceva”, a spus O’Shea.

O’Shea, deja expert în calmari uriași, a fost uimit de caracteristicile neobișnuite ale calamarului colosal:

• Beak (ciocul) său era mult mai mare și mai robust decât al altor calmari.

• Tentaculele sale nu doar că aveau ventuze, dar erau acoperite cu gheare rotative de 360 de grade, spre deosebire de calmarii giganți (Architeuthis dux), care au doar dinți în ventuze.

• Ochii, de dimensiunea unor farfurii (27,5 cm diametru), sunt cei mai mari ochi descoperiți la orice ființă vie.

Primul calamar colosal prins viu

În 2007, pescarii de pe nava neozeelandeză San Aspiring au prins un calamar colosal complet dezvoltat și încă viu, în timp ce încerca să prindă un pește-dinte patagonian.

“S-a încurcat în firele de pescuit și a fost tras la suprafață. Era uriaș, cântărea aproximativ 450 kg și măsura 10 metri lungime”, a povestit biologul Andrew Stewart.

Transportarea și conservarea calamarului au fost o provocare:

• A fost înghețat într-un container, transformându-l într-un „popsicle” uriaș de calamar.

• După aducerea în Noua Zeelandă, a fost plasat într-un rezervor special, unde cercetătorii au folosit o soluție de formol pentru a-i păstra structura.

• Muzeul Te Papa a creat un sicriu de sticlă personalizat, unde calamarul a fost expus publicului.

Biologia unui gigant al adâncurilor

Calamarul colosal trăiește în apele înghețate ale Antarcticii, la adâncimi de până la 2000 m. Este un prădător letal, care folosește tentaculele sale cu cârlige pentru a captura pești uriași, precum peștele-dinte patagonian.

Cu toate acestea, spre deosebire de majoritatea animalelor mari, el nu consumă cantități enorme de hrană. Un studiu din 2010 a estimat că un calamar colosal adult poate supraviețui cu doar 30 g de hrană pe zi datorită metabolismului său extrem de lent.

Puține animale îl pot vâna, însă balenele de cașalot și rechinii uriași de adâncime sunt printre cei care reușesc să-l prindă.

Un mister care continuă

Chiar și după un secol de cercetări, calamarul colosal rămâne una dintre cele mai enigmatice creaturi ale oceanului.

• Niciun exemplar nu a fost observat cu certitudine în habitatul său natural.

• În 2023, o expediție în Antarctica a surprins o filmare cu ceea ce pare a fi un calamar colosal juvenil, însă imaginile sunt încă analizate.

• Durata de viață exactă a calamarului colosal este necunoscută, dar se estimează că trăiește doar 5 ani, în ciuda dimensiunii sale uriașe.

Jon Ablett, cercetător la Natural History Museum din Londra, subliniază cât de puțin știm încă despre acest animal:

“Sunt atât de rare încât pur și simplu nu apar în număr suficient pentru a le studia în detaliu. Nu au fost niciodată observați în sălbăticie în mod cert.”

Colosul din Te Papa: O atracție fascinantă

Calamarul colosal expus la Te Papa continuă să atragă mii de vizitatori anual.

“Copiii care l-au văzut acum 20 de ani revin astăzi ca tineri adulți și vor să-l arate propriilor copii. Este o creatură care inspiră curiozitate și imaginație” – spune Victoria Cleal, autoarea unei cărți pentru copii despre calamarul colosal.

Cu fiecare descoperire, oamenii de știință continuă să reconstruiască puzzle-ul vieții acestui gigant al mărilor, dar misterul său rămâne, asemenea adâncurilor pe care le numește casă.