Crearea unei baze de date ADN pentru identificarea copiilor răpiți în conflicte
Conflictele armate din Ucraina, Gaza, Sudan, Siria și alte regiuni au agravat o criză globală a persoanelor dispărute. În acest context, există o nevoie urgentă de a crea o bază de date ADN internațională, concepută special pentru reunirea familiilor separate. Această inițiativă ar putea reduce trauma celor care au fost despărțiți și ar oferi dovezi privind încălcările drepturilor omului.
De la invazia Rusiei în Ucraina, aproape 20.000 de copii ucraineni au fost duși în Rusia. Investigații recente au arătat că mulți dintre acești copii au fost plasați într-un program sistematic de adopție forțată. Adoptatorii ruși au dreptul legal să schimbe numele și datele de naștere ale copiilor, ceea ce poate duce la ștergerea identităților lor ucrainene. O bază de date ADN dedicată familiilor ucrainene care și-au pierdut copiii ar putea facilita reunirea lor, chiar și după decenii. Copiii care descoperă mai târziu rădăcinile lor ucrainene ar putea folosi această bază de date pentru a-și regăsi rudele.
Construirea unei astfel de baze de date ridică probleme etice și tehnice. ADN-ul, utilizat greșit, poate deveni un instrument de supraveghere guvernamentală sau poate dezvălui informații sensibile despre paternitate sau maternitate. Cu toate acestea, există exemple anterioare de utilizare etică a ADN-ului în scopuri umanitare, cum ar fi reunirea familiilor separate la granița SUA-Mexic în timpul politicii „Zero Toleranță” din 2017-2018.
Pentru Ucraina, colectarea datelor ADN ar putea fi realizată prin clinici locale, spitale și organizații umanitare. Datele ar fi stocate într-o bază de date interguvernamentală securizată și anonimizată. Tehnologiile actuale permit testarea rapidă a ADN-ului, cu rezultate obținute în doar două ore.
Organizații precum Comisia Internațională pentru Persoane Dispărute și Comitetul Internațional al Crucii Roșii sunt deja echipate să gestioneze astfel de baze de date. Aceste instituții pot asigura siguranța informațiilor și pot opera independent de influențele guvernamentale. În plus, este necesar un consens internațional privind cele mai bune practici de colectare și stocare a datelor ADN, inclusiv măsuri de protecție a confidențialității.
Răpirea copiilor în timpul conflictelor nu este un fenomen nou. În al Doilea Război Mondial, în conflictele din Chile, Argentina, Guatemala și El Salvador, copii au fost separați forțat de familiile lor. ADN-ul a ajutat la reunirea unor familii, însă doar după decenii. Pentru Ucraina, timpul este esențial. Copiii răpiți sunt adesea foarte mici, iar mulți dintre ei nu dețin documente de identitate. ADN-ul ar putea fi singura metodă pentru a-și regăsi familiile biologice.
Crearea unei baze de date ADN pentru identificarea copiilor răpiți, necesară în contextul actual pentru ajutarea familiilor ucrainene să-și regăsească copiii, ar putea deveni un model global pentru gestionarea situațiilor umanitare viitoare.
