Creșterea temperaturii globale afectează semnificativ sănătatea umană

În urma înregistrării unui numar semnificativ de decese cauzate de căldură, oamenii de știință investighează cât de multă căldură putem tolera

În acest vară, timp de mai multe luni, s-au înregistrat o serie de valuri de căldură intense în emisfera nordică, ieșind în evidență ca cea mai fierbinte vară înregistrată, având consecințe semnificative asupra sănătății umane și din păcate, se așteaptă ca acest fenomen să persite și să se intensifice devenind o provocare globală pentru decenii viitoare.

În Mexic ,167 de persoane au murit datorită clădurii în această vară, numai în august, la aeroportul Qeshm Dayrestan din Iran, umiditatea ridicată și temperatura înaltă au ucis persoane sănătoase în câteva ore. În iulie, în regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei și în Valea Morții din California s-au înregistrat temperaturi de peste 52 °C.

Având în vedere exemplele menționate mai sus și multe altele, cercetătorii susțin că schimbările climatice vor duce la o creștere atât a frecvenței, cât și a gravității evenimentelor de căldură, sporind îngrijorările privind rezistența corpului uman la temperaturile extreme și adaptabilitatea societăților.

În timp ce unele regiuni pot încă experimenta perioade mai reci și veri mai blânde din cauza variațiilor anuale, conform lui Colin Raymond, un cercetător climatic de la Universitatea din California, Los Angeles, tendința predominantă a încălzirii globale va duce inevitabil la valuri de căldură care vor testa limitele rezistenței umane și vor expune indivizii la riscuri pentru sănătate.”

Disfuncții ale organelor

Efectele adverse ale căldurii asupra corpului uman sunt puternice asupra inimii și rinichilor, iar creierul este, de asemenea, afectat de dureri de cap, de perturbarea somnului și de reducerea funcției cognitive. Iar în cazuri severe, căldurs extremă poate duce la deshidratare și la eșecuri multi-organice, așa cum este evidențiat în articolul „Taking the heat” al lui Romanello care subliniază faptul că deshidratarea reprezintă o urgență medicală critică și poate fi fatală.

Studii specifice ale Institutului Indian de Sănătate Publică au arătat că impactul căldurii asupra rinichilor poate fi un factor care contribuie la ratele ridicate de boli cronice de rinichi neexplicate observate la tinerii lucrători agricoli din diferite țări, cum ar fi El Salvador, India și Pakistan. Conform studiului lui Ollie Jay, un fiziolog afiliat Universitatății Sydney din Australia, cei care lucrează în aer liber, inclusiv cei din agricultură și construcții, suferă de expunerea prelungită la temperaturi ridicate, adesea cu acces limitat la hidratare, ceea ce duce la o creștere de 1,4 ori a riscului de disfuncție renală în comparație cu persoanele care desfășoară activitați de lucru în interior.

Creșterea temperaturii este mai periculoasă pentru persoanele vulnerabile, cum ar fi nou-născuții, persoanele care au deja afecțiuni de sănătate, precum afecțiuni cardiace sau renale, dar și pentru persoanele în vârstă de peste 75 de ani. Din nefericire, se așteaptă pentru viitorul apropiat, o creștere a incidenței bolilor respiratorii și cardiovasculare, preconizându-se și o creștere a sinuciderilor. Nașteri premature, greutăți scăzute ale nou născuților sunt de asemenea de așteptat din cauza impactului dăunător al căldurii asupra fluxului de sânge placentar, care perturbă aprovizionarea cu oxigen și substanțe nutritive a fătului. Mai mult decât atât, dacă toate aceste presupuneri se adeveresc, o presiune semnificativă va afecta sistemele medicale, aducându-le în pragul colapsului în unele cazuri.

Căldura lovește mai puternic în combinație cu umiditatea

În prezent oamenii de știință investighează limitele de toleranță ale corpului uman la căldură, dar stabilirea unui prag de temperatură acceptat universal este o provocare, deoarece efectele căldurii variază în funcție de mulți factori printre care și umiditatea, iar temperaturile raportate în mod obișnuit în prognozele meteo sunt, în general, temperaturi ale aerului uscat înregistrate cu termometre standard, care nu țin seama de alte variabile care afectează organismul uman. Pentru a incorpora factori precum umiditatea, oamenii de știință folosesc o măsurătoare cunoscută sub numele de temperatura bulbului umed. Această măsurătoare demonstrează că transpirația se evaporă mai puțin eficient atunci când aerul este saturat de umiditate, așa cum a explicat Jay.

Până acum, s-a estimat că o temperatură critică a bulbului umed pentru supraviețuirea umană este de 35 °C. La acest punct critic, chiar și cei mai sănătoși indivizi pot rezista doar aproximativ șase ore, deoarece corpul nu poate disipa căldura prin transpirație sau radiație, ceea ce duce în cele din urmă la accident vascular cerebral datorat căldurii.

Regiunile cu cele mai ridicate temperaturi ale bulbului umed se găsesc de obicei în zonele subtropicale de coastă din Asia de Sud, Orientul Mijlociu și sud-vestul Americii de Nord, acestea fiind caracterizate de o puternică combinație de căldură intensă și umiditate.

În 1979, o analiză a unei stații meteo a relevat că temperaturile bulbului umed în Pakistan și în regiunea Golfului au depășit temporar pragul de 35 °C pentru una sau două ore la diferite momente, iar aceste episoade au crescut în frecvență începând din 2003. În acest an, pe 6 iulie, în timpul celei mai călduroase zile înregistrate vreodată la nivel global, temperaturile bulbului umed au ajuns la valori de până la 27 °C în mai multe țări din Europa de Sud, inclusiv Spania și Italia.

Cu toate acestea, Ollie Jay atrage atenția că limita estimată de 35 °C nu este o măsură perfectă. El sugerează că, corpul uman ar putea atinge limitele de toleranță la o temperatură considerabil mai scăzută. Această limită de 35 °C a fost stabilită folosind modele de calcul care tratează corpul uman ca un obiect, ignorând anumitori factori fiziologici, cum ar fi capacitatea reală de producție de transpirație a individului. Conform lui Jay, în medii calde și uscate, supraviețuirea poate fi compromisă mult înainte de a atinge limita de 35 °C a temperaturii bulbului umed din cauza incapacității de a produce suficientă transpirație. Mai mult decât atât, aceste modele presupun condiții complete de imobilitate, neglijând producția de căldură din activitatea fizică. Jay argumentează că o limită mai practică ar trebui să ia în considerare o persoană implicată în diferite activități.

Echipa lui Jay își propune să stabilească un prag mai precis pentru supraviețuirea umană, luând în considerare diverși factori și utilizând o cameră climatică situată la Universitatea din Sydney, Australia. Această cameră le permite să evalueze tensiunea la nivelul inimii și funcția rinichilor, în timp ce cresc treptat temperatura și umiditatea până la atingerea temperaturilor corporale de 39,5 °C. Pe baza datelor colectate, cercetătorii vor face apoi predicții cu privire la modul în care diferite condiții duc la declanșarea unui accident vascular cerebral cauzat de căldură. Jay explică că pot folosi aceste constatări pentru a extrapola schimbările corpului începând de la temperaturi de bază subcritice la limite critice.

În plus, Jay are în plan să cerceteze cele mai eficiente strategii pentru gestionarea căldurii extreme. El subliniază faptul că recomandările actuale pentru măsuri de protecție se bazează în mare parte pe studii de laborator controlate. Următoarea etapă a cercetării lor implică testarea acestor intervenții în valurile de căldură din lumea reală. De asemenea, sunt în proces de dezvoltare dispozitive purtabile concepute pentru monitorizarea parametrilor precum deshidratarea, funcția rinichilor, tensiunea arterială și ritmul cardiac.

Modalități de a lupta împotriva căldurii excesive

În zonele globale mai dezvoltate economic, aerul condiționat este considerat unul dintre cele mai eficiente mijloace de răcire a indivizilor. Cu toate acestea, dependența de aerul condiționat vine cu un cost, deoarece necesită electricitate poate duce la emisia de gaze cu efect de seră care contribuie la încălzirea planetară datorită arderii combustibililor fosili, subliniază Olie Jay. Mai mult, se crede că utilizarea prelungită a aerului condiționat ar putea chiar diminua abilitatea oamenilor de a se adapta treptat la temperaturile mai ridicate în mod natural, pe măsură ce organismele lor se obișnuiesc cu mediul controlat artificial.

Explorarea unor abordări mai sustenabile ar putea oferi rezultate mai bune pe termen lung. Metode simple și economice, cum ar fi pulverizarea pielii cu apă folosind un pulverizator sau burete și scufundarea picioarelor în apă rece, pot reduce eficient temperatura corpului. Ventilatoarele electrice reprezintă o alternativă mult mai eficientă energetic, consumând doar o cincizeci din cantitatea de electricitate necesară pentru aerul condiționat, în timp ce oferă un efect similar de răcire. În Japonia, există o campanie de economisire a energiei care încurajează o schimbare simplă: înlocuirea hainelor de birou grele cu opțiuni mai ușoare și mai răcoroase.

Modificarea mediului poate fi, de asemenea, o strategie benefică. În Freetown, Kargbo și locuitorii locali au plantat 750.000 de copaci. Copacii au capacitatea de a răcori zonele urbane prin furnizarea de umbră și eliberarea vaporilor de apă. În plus, Kargbo a contribuit la instalarea unor acoperișuri reflectorizante pe tarabele de pe piețe pentru a oferi protecție împotriva soarelui pentru comercianții de fructe și legume.

În multe țări precum India, Franța, Regatul Unit și Spania, sistemele de avertizare timpurie servesc drept alerte atât pentru sistemele de sănătate, cât și pentru publicul larg cu privire la zilele toride iminente. De exemplu, într-un studiu realizat în Ahmedabad, India, implementarea unui sistem de avertizare timpurie a dus la o reducere remarcabilă de 30-40% a mortalității în timpul valurilor de căldură, conform lui Mavalankar. Prin urmare, multe orașe și state din India au adoptat acum această strategie.

Cu toate acestea, provocările persistă în regiunile mai puțin dezvoltate, în special în cele din sudul globului. După cum menționează Mavalankar, una dintre principalele provocări este lipsa datelor de sănătate cuprinzătoare referitoare la ratele de boli și mortalitate iar această deficiență face dificilă cuantificarea eficacității abordărilor de adaptare la căldură, menționează Kargbo.