Kepler: Misiunea care a schimbat pentru totdeauna felul în care vedem Universul

În anii 1980, un inginer NASA, William Borucki, s-a confruntat cu un obstacol major: specialiștii din cadrul agenției îi cereau să renunțe la un proiect considerat nebunesc sau să-l justifice într-un mod convingător. Ideea sa? Un telescop spațial dedicat descoperirii exoplanetelor – planete care orbitează alte stele decât Soarele. Pe atunci, nimeni nu descoperise vreodată o astfel de planetă, iar conceptul părea o fantezie. Dar Borucki nu s-a dat bătut. A continuat să dezvolte proiectul timp de două decenii, până când, în 2001, NASA a aprobat în sfârșit misiunea. Opt ani mai târziu, Telescopul Spațial Kepler era pe rampa de lansare, pregătit să schimbe complet cunoștințele noastre despre Univers.

Cum a funcționat Kepler: O căutare incredibil de dificilă

Kepler a fost conceput pentru a detecta exoplanete prin metoda tranzitului, adică observând scăderi minuscule ale luminii unei stele atunci când o planetă trece prin fața acesteia. Procesul a fost comparat de astrofizicianul Jason Steffen cu urmărirea unei muște zburând în jurul unui bec, observată din spațiu.

Pentru ca metoda să funcționeze, telescopul avea nevoie de mai multe aspecte precum o regiune a cerului cu multe stele, dar nu atât de densă încât să creeze interferențe, observații continue timp de ani de zile, pentru a detecta periodicitatea planetelor un sistem de măsurare extrem de precis, capabil să înregistreze scăderi de lumină de doar 0,01%.

Pentru a demonstra că instrumentele telescopului erau suficient de sensibile, cercetătorul David Koch a realizat un experiment simplu, dar ingenios: a perforat o foaie de metal pentru a simula un câmp de stele și a încălzit un fir de sârmă care trecea prin aceste „stele”, pentru a imita efectul unei exoplanete. Testul a demonstrat că ideea putea funcționa și a convins NASA să dea undă verde misiunii.

Marile descoperiri ale Kepler: Lumi bizare și imposibil de imaginat

Odată lansat în 2009, Kepler a început să revoluționeze astronomia. Deși era nevoie de ani pentru a confirma exoplanetele cu orbite lungi, telescoapele au descoperit rapid planete cu orbite foarte scurte – de doar câteva zile sau săptămâni.

• Printre cele mai surprinzătoare descoperiri ale lui Kepler se numără:
• Planete foarte apropiate de stelele lor, cu temperaturi extreme;
• Planete de dimensiuni intermediare între Pământ și Neptun – tip de planetă inexistent în Sistemul Solar;
• „Jupiteri fierbinți”, giganți gazoși cu orbite bizare, destabilizate probabil de forțe gravitaționale misterioase.

Aceste lumi ciudate au ridicat întrebări esențiale despre formarea sistemelor planetare și despre probabilitatea ca planete asemănătoare Pământului să existe în alte colțuri ale Universului.

Problemele tehnice și sfârșitul misiunii

Misiunea Kepler nu a fost lipsită de provocări. În 2013, două dintre cele patru roți de reacție ale telescopului (folosite pentru controlul orientării) au cedat. Cu toate acestea, echipa de cercetători a venit cu o soluție ingenioasă: stabilizarea telescopului folosind presiunea luminii solare. Aceasta a permis continuarea observațiilor pentru încă câțiva ani. În final, pe 15 noiembrie 2018, după ce a rămas fără combustibil, Kepler a fost oficial dezactivat, exact la 388 de ani după moartea lui Johannes Kepler, astronomul din secolul al XVII-lea care a revoluționat înțelegerea noastră asupra mișcării planetelor. Kepler a descoperit peste 2.600 de exoplanete confirmate și a oferit dovezi clare că planetele sunt regula, nu excepția, în Univers. A schimbat pentru totdeauna felul în care privim cosmosul și a deschis calea pentru misiuni ulterioare, precum TESS și James Webb, care continuă să caute lumi locuibile. Așa cum astronomul Johannes Kepler a schimbat fundamental felul în care înțelegem Sistemul Solar, telescopul său omonim a schimbat viziunea noastră asupra galaxiei. Grație lui Kepler, știm acum că Universul este plin de lumi, iar șansele ca viața să existe și în alte colțuri ale cosmosului sunt mai mari ca niciodată.