Mari interpreți/Mari Compozitori: Emanuel Elenescu, George Stephănescu, Eduard Caudella & Carol Litvin
Joi, 24 ianuarie, de la ora 13:00, în cadrul emisiunii zilnice „Mari interpreți/Mari Compozitori”, vă invităm să ascultați „Uvertura națională” de George Stephănescu (foto sus), interpretată de Orchestra Naționala Radio (condusă de Emanuel Elenescu) și „Uvertura Moldova” de Eduard Caudella, interpretată de Orchestra Naționala Radio (condusă de Carol Litvin).
În cadrul unui interviu, maestrul Elenescu este întrebat: ”Care au fost cei mai mari dirijori ai României?”. Şi maestrul răspunde: “ENESCU şi EL-ENESCU!”.
Emanuel Elenescu, celebrul dirijor născut la Piatra Neamţ, pe 8 martie 1911 (a decedat la vârsta de 92 de ani, pe 17 iunie 2003, în Bucureşti), a fost solicitat în anul 1936 (pe când avea doar 25 de ani) să participe la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Berlin, unde a alcătuit partea muzicală împreună cu germanul Richard Strauss, „strălucit reprezentant al muzicii cu program”. Astfel, Emanuel Elenescu a fost primul dirijor român prezent la cea mai mare competiţie sportivă a omenirii. Deşi s-a iubit cu avocata Alla Filipescu, nu şi-a unit destinul cu aceasta în mod oficial, întrucât se declara împotriva căsătoriei. Idolul său a fost George Enescu, iar de când s-a stins în garsoniera din strada Popa Tatu nr. 80 au trecut 14 ani. La Piatra Neamţ a locuit până la vârsta de 3 ani, într-o casă situată pe actuala stradă Alexandru Lăpuşneanu, din cartierul Precista, după care a plecat cu părinţii la Comăneşti.
George Stephănescu (n. 13 decembrie 1843, București – d. 25 aprilie 1925, București) a fost un compozitor, pedagog și dirijor român.
A studiat la Conservatorul din București cu Eduard Wachmann și la Conservatorul din Paris cu H. Reber (armonie), E. Auber și A. Thomas (compoziție). A fost profesor de canto la Conservatorul din București și dirijor al Teatrului național din București.
A fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române („Mama soacră”, „Cometa” și „Scaiul bărbaților”).
A compus o dramă lirică, feeria muzicală „Sânziana și Pepelea”, prima simfonie românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc.
Carol Litvin reprezintă un profil de dirijor rar astăzi, pregătit temeinic şi de la bun început atât pentru repertoriul simfonic, dar şi pentru cel operistic (iar explicaţia ţine de anii petrecuţi la Conservatorul „Ceaikovski” din Moscova unde, aşa cum sublinia şi Yuri Temirkanov într-un interviu pentru „Poveştile de succes ale muzicii”, studenţii erau formaţi astfel în mod obişnuit). În, pe atunci, capitala Uniunii Sovietice, Carol Litvin a avut ocazia să apară la pupitrul Filarmonicilor din Moscova, Leningrad, Kiev sau Odessa, să conducă spectacole dirijate la Opera-Studio a Conservatorului din Moscova (titluri precum „Nunta lui Figaro”, „Evgheni Oneghin”), dar şi „Lacul lebedelor” la Teatrul „Stanislavski – Nemirovici Dancenko, devenind primul român care a cunoscut o astfel de experienţă.
Eduard Caudella s-a nascut la 22 mai 1841, Iaşi. Studiile muzicale le-a început la Scheia şi Iaşi (1850-1853), cu Paul Hette (vioară) şi Francisc Serafin Caudella (teorie-solfegiu), continuându-le la Berlin (1853-1857) cu Hubert Riess (vioară), Karl Bohmer (armonie) şi Adolphe Riess (pian). S-a perfecţionat la Dreieschenheim (1857) cu Henri Vieuxtemps (vioară), la Paris (1857-1858) cu Lambert Massart şi Delphin Allard (vioară), la Berlin (1859-1860) cu Hubert Riess şi la Dreieschenheim şi Frankfurt pe Main (1860-1861) cu Henri Vieuxtemps.
Violonist la curtea din Iaşi a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1861-1864); profesor de vioară (1861-1901), de orchestră şi director (1893-1901) la Conservatorul Iaşi; dirijor la Teatrul Naţional din Iaşi – trupa română (1861-1875), trupa germană de teatru (1868-1870) şi Opera italiană (1870-1874); profesor de estetica muzicală la Universitatea din Iaşi (1875-1877), profesor de vioară la Liceul Nou de Domnişoare din Iaşi (1894-1895) şi Şcoala Normală din Iaşi (1898). A întreprins turnee artistice în Germania, Franţa şi Rusia. A scris studii, articole, cronici muzicale, note memorialistice etc. În „Muzica”, „Revista muzicală şi teatrală”, „Arta” (Iaşi), „Curierul artelor”, „Izvoraşul” (Bistriţa-Mehedinţi), „Gazeta artelor”, „Arta română” (Iaşi), „Evenimentul” (Iaşi), „Kronstadter Zeitung” (Braşov) etc.
A făcut parte din Comitetul de lectură al Teatrului Naţional din Iaşi (1895-1902, 1905-1907). A cules, a transcris, a publicat şi a prelucrat melodii populare româneşti. A predat lecţii particulare de vioară, pian şi compoziţie, printre discipolii săi numărându-se George Enescu, Jean şi Constantin Bobescu, Alexandru Zirra, Enrico Mezzetti, Ion Ghiga, Romeo Drăghici, Nicolae Zadri, Antonin Ciolan, Mircea Bârsan, George Baldovin, G. Marcovici, Teodor Stavri, Giuseppe Bonotti, Leon Brill, Iancu Filip, Sofia Musicescu, Athanasie Teodorini, Gheorghe Filip, Vasile Borteanu etc. A condus orchestra Conservatorului din Iaşi, a îndrumat formaţii de muzică de cameră, a organizat concerte-lecţii în Iaşi.
Emisiunea „Mari interpreți/Mari Compozitori” se difuzează de luni până joi, de la ora 13:00 (în reluare de la ora 22), ascultătorii Radio Clasic având ocazia de a se bucura de cele mai recente și apreciate interpretări din lumea muzicii clasice.
