Primul tratament intrauterin pentru o boală genetică
O fetiță de doi ani și jumătate nu prezintă niciun semn al unei afecțiuni genetice rare, după ce a devenit prima persoană tratată pentru o boală neurodegenerativă încă din perioada prenatală. Mama copilului a luat un medicament care vizează genele în timpul ultimei părți a sarcinii, iar copilul continuă să-l primească. „Bebelușul a fost tratat eficient, fără manifestări ale bolii”, spune Michelle Farrar, neurolog pediatru la Universitatea New South Wales din Sydney, Australia. Rezultatele au fost publicate în New England Journal of Medicine. Copilul a fost conceput cu o afecțiune genetică cunoscută sub numele de atrofie musculară spinală, care afectează neuronii motori care controlează mișcarea și duce la slăbiciune musculară progresivă. Aproximativ unul din 10.000 de născuți vii au o formă a acestei afecțiuni — fiind una dintre principalele cauze genetice de deces la sugari și copii.
În forma sa cea mai severă, cum este cazul acestui copil, persoanele nu au niciuna dintre copiile genei SMN1 și au doar una sau două copii ale unei gene învecinate, SMN2, care compensează parțial această deficiență. Drept rezultat, corpul nu produce suficientă proteină necesară pentru menținerea neuronilor motori din măduva spinării și trunchiul cerebral. Această proteină este extrem de importantă în trimestrele doi și trei ale sarcinii și în primele luni de viață. Bebelușii cu boala în formă severă nu trăiesc de obicei mai mult de trei ani.
În ultimul deceniu, Food and Drug Administration (FDA) din SUA a aprobat trei medicamente pentru tratarea nou-născuților cu atrofie musculară spinală. Medicamentul oral utilizat în acest studiu, numit risdiplam, fabricat de compania biotehnologică Roche din Basel, Elveția, este o moleculă mică care funcționează prin modificarea expresiei genei SMN2, astfel încât aceasta să producă mai multă proteină SMN.
Până acum, tratamentele pentru atrofia musculară spinală erau administrate după naștere. Dar până la jumătate dintre nou-născuții care nu au ambele copii ale genei SMN1 și au doar două copii ale genei SMN2 se nasc cu unele simptome. „Încă era loc de îmbunătățire”, spune Richard Finkel, neurocercetător clinic la Spitalul St. Jude pentru Copii din Memphis, Tennessee, care a condus studiul.
Propunerea părinților
Ideea administrării medicamentului în uter a venit de la părinți, spune Finkel. „Ei experimentaseră deja o pierdere din cauza acestei boli oribile” și doreau să știe dacă existau opțiuni de tratament pe care le puteau începe înainte de naștere. FDA a aprobat studiul pentru acest singur caz. Mama, care era însărcinată în 32 de săptămâni, a luat risdiplam zilnic timp de șase săptămâni. Bebelușul a început să ia medicamentul de la aproximativ o săptămână și probabil va continua să-l ia pentru tot restul vieții.
Testele de lichid amniotic și sânge din cordonul ombilical la naștere sugerează că medicamentul ajungea la făt. Comparativ cu alți bebeluși născuți cu aceeași afecțiune, copilul avea niveluri mai ridicate ale proteinei SMN în sânge și prezenta niveluri mai scăzute de leziuni nervoase. Copilul nu a arătat niciun semn de slăbiciune musculară și are o dezvoltare musculară normală. „Acest lucru este, evident, foarte liniștitor”, spune Finkel, care recomandă monitorizarea pe viață a copilului. Deși implică doar un singur individ, studiul subliniază „cât de importantă este tratarea timpurie”, spune Farrar. „Fereastra terapeutică pe care o vizăm este foarte îngustă.”
Rezultatul pozitiv deschide ușa pentru studii mai ample pentru a vedea dacă rezultatele pot fi replicate, spune ea. De asemenea, ridică posibilitatea tratării altor afecțiuni genetice în uter atunci când tratamentul după naștere este insuficient, adaugă Finkel.
