Interviul săptămânii cu pianistul Paul Staicu
Vineri, 16 octombrie, de la ora 13:00, Irina Hasnas vă propune o întâlnire cu pianistul Paul Staicu.
De la ICR Madrid „Un vie de pianiste – O viaţă de pianist”, al celebrului compozitor și pianist Paul Staicu, pune în scenă dificultăţile şi obstacolele întâmpinate în vremea studenției la Conservator, în perioada comunistă.
One man show excepțional, iată o poveste care începe la București, unde Paul Staicu parcurge anii de școală în stilul sobru al studiilor clasice din epoca regimului Ceaușescu, descoperind jazzul în mod „clandestin”. La vârsta de 20 ani, elev strălucit și deja premiat la diverse concursuri muzicale, fuge în Franța și obține azilul politic, după care se înscrie la Conservatorul din Paris : este un nou început și o nouă provocare. Paul Staicu își ilustrează povestea cu piese din multiple domenii muzicale, semnate de compozitori sau muzicieni extrem de diferiți, cum ar fi Elton John, Prokofiev, Led Zeppelin, Mozart, Beethoven, Trénet, Boney M, Liszt, Piazzola, Ravel, Eroll Garner, Bach, Ten CC, Chopin, Claude François, Oscar Peterson.
Paul Staicu este descendentul unei dinastii de muzicieni recunoscuți pe plan internațional. Încă de la 5 ani ia lecții de pian, abordând inițial muzica clasică și apoi jazzul. După ce termină Universitatea de Muzică din București și apoi Conservatorul din Paris, primește un premiu pentru compoziție în 1994 și o diplomă pentru Jazz în 1996. Compune creații de anvergură pentru Maison de Radio France, la Grand Palais, la Conservatorul din Paris dar și la Radio București sau Festivalul din Aix-en-Provence. Urmează turnee și concerte în toată Franța, Europa și restul lumii, multe master class cu Michel Portal, Martial Solal, Wynton Marsalis, Joe Lovano, André Ceccarelli, Daniel Humair, Didier Lockwood, Dave Liebman, Steve Coleman, etc.
Producţia este semnată de Cristal Prod, care a fost jucată cu sala plină, din anul 2018 până în prezent, la Studio Hebertot şi Teatru de Comedie Bastille. Totodată, acest one-man show a primit aprecieri înalte şi din partea marilor publicaţii franceze, cum ar fi cotitidianul Le Monde şi Figaroscope iar postul de Radio France Inter l-a denumit „coup de coeur” (cel mai iubit spectacol) al anului.
