A murit Amos Oz. Scriitorul israelian avea 79 de ani

Scriitorul Amos Oz a murit vineri, la vârsta de 79 de ani, arată publicaţia The Jerusalem Post.

Câştigător al premiului de stat din Israel pentru literatură Amos Oz, era unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori contemporani. A încetat din viaţă în urma unei afecţiuni cauzate de cancer. Era căsătorit şi avea trei copii.

Amos Oz s-a născut la Ierusalim în 1939, într-o familie de cărturari şi profesori, originară din Polonia şi Rusia. Figura tutelară a familiei, aşa cum apare în cunoscutul său roman autobiografic de mai târziu, „Poveste despre dragoste şi întuneric”, este fratele bunicului patern, profesorul doctor Joseph Klausner. Venit în Palestina la începutul secolului trecut, acesta va ajunge pe culmile recunoaşterii sociale şi intelectuale – o stradă din Ierusalim îi poartă numele, în timp ce scrierile lui sunt de referinţă în bibliografia iudaismului. Părinţii lui Amos vor avea însă un alt destin: tatăl lui, Yehuda Arieh Klausner, deşi studiase literatura şi istoria în Polonia, cunoştea 17 limbi şi avea o cultură vastă, va rămâne în umbra unchiului său, fiind nevoit să accepte un post modest de bibliotecar, în timp ce mama lui, Fania, o femeie la fel de cultivată, de o sensibilitate aparte, purtând în suflet nostalgia Europei, va ceda în faţa greutăţilor şi a lipsurilor vieţii de emigrant şi se va sinucide când Amos împlinea vârsta de 12 ani.

În 1954, la 15 ani, adolescentul fragil şi crescut printre cărţi se răzvrăteşte împotriva tatălui şi părăseşte Ierusalimul. Se stabileşte în kibbutzul Hulda, unde îşi va schimba numele de familie, devenind Amos Oz. La doar 20 de ani i se publică primele povestiri în revista literară Keshet, cu puţin timp înainte de a fi trimis de colectivitatea kibbutzului să studieze filozofia şi literatura la Universitatea din Ierusalim. În 1967 luptă în Războiul de Şase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur.

Din 1965 până în prezent Amos Oz a publicat 35 de cărţi, dintre care 13 romane, patru volume de povestiri şi nuvele, cărţi pentru copii şi nouă volume care cuprind eseuri şi articole.

Primul său volum de povestiri, „Acolo unde urlă şacalii”, apare în 1965, fiind urmat de romanul „Altundeva poate” (1966). După succesul romanului „Soţul meu, Michael” din 1968, Amos Oz continuă să publice cărţi de ficţiune: „Până la moarte” (1971), „Atinge apa, atinge vântul” (1973), „Dealul Sfatului Nelegiuit” (1976), „Soumchi” (1978), „Odihnă desăvârşită” (1982), „Cutia neagră” (1987), „Să cunoşti o femeie” (1989), „Fima” (1991), „Să nu pronunţi: noapte” (1994), „Pantera din subterană” (1995), „Aceeaşi mare” (1999), „Poveste despre dragoste şi întuneric” (2002), „Deodată în adâncul pădurii” (2005), „Rime despre viaţă şi moarte” (2007), „Scene de viaţă campestră” (2009). Volumele de eseuri politice şi literare ale lui Amos Oz au fost traduse în multe ţări, cel mai cunoscut fiind „Cum să lecuieşti un fanatic”, publicat în 2002.

Cărţile lui Amos Oz au fost traduse în 42 de limbi, în 43 de ţări.

Printre numeroasele distincţii primite de autor se numără: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) şi Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008).

Anunțuri publicitare