CD de autor: Margareta Pâslaru, „Cum să te las?”

Recenzie de Dr. Stephan Poen

Am reîntâlnit-o pe MARGARETA PÂSLARU după … treizeci și cinci de ani … prilejuindu-mi revelația unei personalități desăvârșite care a evoluat continuu menținând prospețimea și energia manifestate din totdeauna dar la cote creative cu contexte estetice contemporane novatoare ale mesajului său artistic. Veselă, jovială, spirituală, cu aceiași dinamică splendidă a privirilor și cu o voce încărcată de sentimente și idei emana o învăluire interlocutorială admirabilă. Proiecte noi, unele în curs de elaborare, altele în apropierea lansării, creativitate perpetuă în vers și cânt, inițiative numeroase pentru emisiuni radiofonice de genul talk-show în care încurajează tinerii artiști care se pregătesc pentru carieră, gale, decernări de premii, manifestări de binefacere, lansări, vernisaje și multe alte evenimente, fac ca viața acestei mari artiste să fie un perpetuum mobile încântător.
În cursul acestei minunate întâlniri aveam să primesc două daruri care m-au bucurat enorm: un volum de amintiri intitulat Eu și Timpul Viață, vocație, viziune (Editura Curtea Veche, București 2012) în care marea artistă se … ”povestește” … cu sinceritate, profunzime, obiectivitate și emotivitate;
al doilea dar a fost un CD intitulat Margareta Pâslaru Cum să te las? Album de autor editat de către Eurostar 25 ani E 917, 2016 cu mențiunea: în beneficiul supraviețuitorilor de la Clubul ”Colectiv”. De foarte multă vreme, toate albumele personale lansate de marea artistă, ca și volumul autobiografic, sunt destinate unor cauze umanitare.
Albumul de față a constituit pentru mine puternica dorință de a simți impactul cu mesajul artistic actual al acestei formidabile artiste; toate albumele pe care le-a lansat în noua eră tehnologică a masterizărizărilor digitale sunt expresia interpretării artistice ale timpului prezent în uimitoarea continuitate a unei parabole artistice care va împlini curând … șase decenii de … Carieră … dăruite cu o generozitate impresionantă! Artista continuă să se exprime în deplinătatea forței emotive și estetice a talentului său inepuizabil.
Albumul cuprinde șaisprezece bijuterii compuse de Margareta Pâslaru, dintre care cinci chiar pe versuri proprii (Să fie oare adevărat, Libertatea nu se învață, Setea de a cunoaște, Fericirea mult visată, Bunicii mei); două piese sunt compuse pe versurile lui Virgil Carianopol, piesa inaugurală Cum să te las? care dă și titlul albumului în sintonie cu scopul umanitar dedicatar și a noua piesă, Am cântat, strategic plasată la jumătatea desfășurării asumând valoarea unui adevărat moment culminant încărcat de o puternică notă personală umană și artistică; alte opt piese sunt tălmăciri muzicale ale versurilor scrise de Elena Farago (Era o fântână), Mariana Dumitrescu (Iubindu-te), Agatha Grigorescu Bacovia (Amanții mei sunt cărțile înțelepte), George Bacovia (Pansele negre), Ion Minulescu (Cheia), Romulus Vulpescu (Septembrie), Ana Blandiana (Lasă-mi toamnă pomii verzi), Mihai Eminescu (Ce suflet trist); artista a abordat componistic un spațiu poetic foarte vast, de la clasici la contemporani; piesa finală a albumului este o impresionantă viziune muzicală trăită de marea artistă în rugăciunea Tatăl nostru.
Încă de la prima afirmare în carieră, Margareta Pâslaru a entuziasmat cu glasul său absolut singular în panorama vocalității genului atât pe plan național cât și internațional. Țesătura și ambitusul tonal de contraltă autentică, se desfășoară într-o sonoritate cu multiple rezonanțe potențate de bogăția timbrală a expresivității filtrate printr-o sensibilitate multiplu pregătită și antrenată prin studii de pian și balet de la cea mai fragedă vârstă și întreprinse cu maeștri de primă mărime.
Terenul artistic al Margaretei Pâslaru, pornind de la excepționala dotare naturală, a atins dezvoltarea unei cultivări plenar manifestate în interpretările sale; vasta experiență de vocalistă, actriță și artistă de film ne oferă astăzi o majestuoasă desăvârșire a cărei evoluție îi conferă actualitatea unei permanente modernității ceea ce reprezintă drumul către universalizare.
Vocalitatea Margaretei Pâslaru este astăzi intactă îmbogățindu-i vigoarea cu rafinamentul evolutiv al dozajului parametrilor vocalității sale. Reascultând interpretarea șlagărului Lasă-mi toamnă pomii verzi, constat cu plăcută încântare că … toamna i-a lăsat Margaretei Pâslaru … toți pomii verzi … spre a rodi mereu! De aceea albumul are o autenticitate de puternică viabilitate asemenea unui recital tematic de mare forță expresivă și încărcătură emotivă. Discul pătrunde rapid în suflet declanșând dorința reascultării și devenind un mijloc de bucurie, meditație, reflecție, încântare, stimulând o atmosferă pe care simți nevoia și plăcerea de a o căuta și de a o gusta din nou și iar și iar, de fiecare dată descoperind noi detalii interesante de bucurie artistică.
Dincolo de talentul creator (poetic și componistic) și interpretativ, Margareta Pâslaru confirmă o subtilă creativitate în articularea succesiunii pieselor albumului la fel ca într-un recital tematic în care strategia urmează criterii și repere convergente mesajului artistic și uman al realizării. Se începe cu retorica interogativă a unui afectuos … Cum să te las? … și se încheie cu Tatăl nostru, expresia unghiului spiritual personal al exprimat de Margareta Pâslaru prin vocația umană și artistică situată între Credință și Iubire. Celelalte piese sunt entități poetice și muzicale distincte grație varietății procedeelor muzicale metroritmice și dinamice aplicate spiritului melodic și construcțiilor agregatelor armonice care integrează în atmosfera emoțională adecvată specificitatea fiecărei lucrări. Grație acestor superbe elaborări poetice și muzicale, relația Cuvânt – Sunet se rezolvă în interpretarea vocală a artistei cu o impresionantă subtilitate a detaliului prin care integrează metafora revelațiilor filosofice existențiale într-o multitudine de inflexiuni sonore și timbrale pe note îndelung ținute și non vibrate sau pe ornamentele vocale în diverse stiluri culminând cu cel popular românesc (Ce suflet trist). Se remarcă în fiecare dintre piesele albumului carisma expresivă a unui Verb Vocal unduind admirabil între Cantabilitate și Declamație perfect relaționate. Datorită acestor multiple aspecte estetice, muzicale și vocale, complexitatea atinsă de artistă se poate raporta virtuților încărcăturilor stilistice ale liedului clasic.
Se cuvine să subliniez colaborarea artistei în duete ori în ansambluri cu nume de prestigiu precum Florin Zamfirescu în duet la Pansele negre (10) dar și alături de Emilia Popescu, Rodica Mandache, Anca Sigărtău, Mihai Bisericanu, Marius Manole, Silviu Biriș la interpretarea piesei Lasă-mi toamnă pomii verzi (14); piesa Bunicii mei (11) este interpretată cu acompaniamentul oferit de Corul de Copii ”Allegretto” coordonat de dirijoarea, compozitoarea și profesoara Adriana Codreanu. De asemenea, doresc să menționez cu considerația și admirația bine cuvenită contribuțiile la înregistrare și masterizare oferite de Midi Sound Studio (Jolt si Andrei Kerestely); orchestrațiile inventive și perfect adaptate specificului estetic al fiecărei piese au fost realizate de Andrei Kerestely (1; 4), Călin Grigoriu (2; 3; 5; 7; 10), Mircea Drăgan (6; 11), Gheorghe Natsis (8), Radu Goldiș (16), George Popa (14), Adrian Antonescu (9; 12; 13), Anthony Petosa (9; 12; 13). Chitara acustică a lui Capriel Dedeian (Ce suflet trist 15) și muzicuța lui Marcian Petrescu (Să fie oare adevărat 2) completează cu farmec atmosfera muzicală. Lucian Năstase, Ioana Chiriță și Luciana Gingărașu au realizat fotografiile foarte reușite care împodobesc coperta discului și booklet-ul foarte bogat în informații.

*Acest album care încă mai poate fi procurat la Magazinul Muzica din Calea Victoriei, este de o înaltă valoare artistică și socială iar Mesajul său reprezintă o magistrală Ofrandă a Omeniei.

Dr. STEPHAN POEN, Doctor în Medicină și în Muzicologie