Explorând mintea: cartografierea experienței umane

Postat în de Radio Clasic
Getting your Trinity Audio player ready...

În blogul său de psihologie Gregg Henriques a dezbătut experiența pe care a avut-o într-un grup de discuție filosofică recentă, unde a fost abordat subiectul complex al structurii minții umane și modalitățile în care aceasta poate fi înțeleasă și împărțită. Inițial, s-a propus o împărțire a minții umane în patru categorii distincte: gândire, simțire, percepție și intuitivitate. Cu toate acestea, el a susținut că o abordare mai eficientă și comprehensivă poate fi găsită în cadrul UTOK, Teoria Unificată a Cunoașterii.
UTOK împarte procesele mentale umane în trei domenii mari: Minte1, Minte2 și Minte3. Mintea1 se referă la activitatea neurocognitivă care ne permite să interacționăm cu lumea exterioară, în timp ce Mintea3 se ocupă de raționamentul auto-conștient și limbaj. În centrul atenției noastre se află Mintea2, adică experiența subiectivă conștientă sau mintea interioară.
În Mintea2, avem oportunitatea de a explora structura de bază a experienței conștiente. Cei care studiază conștiința umană identifică mai multe caracteristici cheie ale acesteia: este legată și unită, poate fi direcționată prin atenție, este asociată cu memorie și anticipare, are o valență afectivă și este adesea experimentată ca fiind continuă, având un sentiment al sinelui.
UTOK oferă o analogie intrigantă: experiența conștientă este ca o ușă către cunoaștere. Această ușă, alcătuită din „qualia” (calități subiective), are două aspecte distincte. Unul este „qualia adverbială”, o ramă care leagă conștiința într-o experiență integrată. Celălalt aspect este „qualia adjectivală”, care reprezintă calitățile pe care le experimentăm, asemenea aspectului material al ușii.
În încercarea de a înțelege aceste domenii, se pot identifica patru „uși” majore care conduc în Mintea2 și prin care putem accesa experiența noastră de zi cu zi:
• Conștientizarea Senzorială: Experimentarea lumii exterioare prin simțurile noastre, cunoscută sub numele de „exterocepție”.
• Sentimentele Interioare: Starea și senzațiile din interiorul corpului nostru, cunoscute sub numele de „interocepție”.
• Vederea Interioară: Imaginarea, anticiparea și amintirea, adică gândirea nonverbală.
• Vorba Interioară: Nararea privată a ceea ce se întâmplă și de ce, care implică raționamentul verbal și justificarea propriei noastre experiențe.
Aceste uși reprezintă accesul nostru la lumea interioară și sunt conectate în mod complex între ele. Exemplul gustării unui aliment stricat ilustrează interacțiunea dintre conștientizarea senzorială și interocepție, precum și influența qualia valență în luarea deciziilor și acțiunilor.
Vederea interioară, sau capacitatea noastră de a imagina și gândi nonverbal, ne permite să accesăm amintiri, anticipări și imagini mentale. Pe de altă parte, vorba interioară, structurată prin limbaj, reprezintă partea de justificare a propriei noastre experiențe și a raționamentului nostru.
Desigur, există și fenomenul intuiției, care indică situații în care nu suntem conștienți de proveniența ideilor sau sentimentelor noastre. Aceasta subliniază complexitatea interacțiunii dintre domeniile Mintei1 și Mintei2, demonstrând cât de multe elemente ale experienței noastre rămân neexplorate sau incomplet înțelese.
La final Gregg Henriques concluzionează că UTOK evidențiază existența a patru uși primare ale percepției, facilitând înțelegerea complexității mintalei umane. Cunoașterea și conștientizarea acestor domenii pot juca un rol crucial în ancorarea noastră în lumea reală și în evitarea pierderii contactului cu mediul nostru înconjurător, fiind esențială pentru sănătatea mentală și înțelegerea sinelui.