JUMĂTATE DE SECOL CU GIGI CĂCIULEANU
Autor: Anca Florea
16 septembrie 2015
Probabil pentru prima oară în îndelungata istorie a Festivalului „George Enescu”, spectacolele de operă și de balet nu se regăsesc în programul-cadru, pentru că „cineva” nu agrează dansul și, de această dată, a considerat că ar fi bine să urmeze cerința „altcuiva” de a nu include nici Opera Națională în seria manifestărilor. Și totuși, organizatorii au găsit o soluție intermediară, oferind asemenea reprezentații… adiacente, la capitolul „alte evenimente”, ca și cele de la Teatrul „Bulandra” sau de la „Odeon” sau de la Opera comică pentru copii sau…
Astfel s-a reușit invitarea publicului la serile propuse de Gigi Căciuleanu, reputat și îndrăgit dansator-coregraf care, prin cele două apariții pe scena Teatrului Mic, a marcat și o jumătate de veac de la debutul său, chiar în acel spațiu, în cadrul neuitatelor Nocturne realizate alături și în coregrafia „Măiastrei” Miriam Răducanu, căreia i-a și dedicat noua producție. Pornind de la conceperea unei lucrări din care, pentru a fi definitivată, lipsește doar… Un minut de dans – ceea ce sugerează însuși titlul spectacolului -, Gigi Căciuleanu brodează, cu o imaginație debordantă, un monolog încântător, apoi o repetiție în care, împreună cu „omul-orchestră” Paul Ilea și cu excelenții dansatori Irina Ștefan și Răzvan Stoian, caută formule pentru acel „minut de dans” care trebuie creat înainte de secvența finală. Și tocmai pentru că interpreții se pliază spontan pe ideile și cerințele lui Gigi Căciuleanu, care improvizează de fiecare dată un alt mod de construire a „minutului”, acesta se naște sub ochii publicului și de la o seară la alta este compet diferit, așa cum a detaliat, de altfel, la întâlnirea cu presa, ca de obicei, cuceritoare. O experiență fascinantă, așa cum sunt mai toate producțiile sale coregrafice, dar revelând fațete diverse ale creatorului, pentru că el rămâne personajul central, vorbind despre sonoritatea și caligrafia unor litere sau cuvinte din chineză sau arabă sau indiană sau de oriunde, asociate cu mișcările de dans specifice zonelor respective, rostind frânturi de vers în franceză, rusă, germană sau română, o călătorie plină de umor și plasticitate, în care ne poartă lejer, cu har, figurând pași, atitudini, dar mai ales un joc al brațelor care, întotdeauna, au fost o „semnătură” inconfundabilă a artistului. Când și când notează grăbit ceva pe hârtie, dar apar partenerii de scenă, cărora le explică succesiunea părților, suportul muzical creat de Paul Ilea pornind de la repere mozartiene… și nu numai, acesta cântând și la vioară, bătând la tobe, mânuind și un fel de tamburină, implicându-se chiar în dans; iar tinerii Irina Ștefan și Răzvan Stoian debordează de talent, vitalitate, mobilitate și charismă, în desene și combinații dificile și solicitante, însoțiți permanent de dansatorul-coregraf Gigi Căciuleanu care inventează și inventează mișcări și reacții, în special pentru ca acel minut să se cristalizeze. În prima seară a apelat la o tobă, în cea de a doua la tamburină, evident la cu totul alte elemente de dans – cine știe ce surprize va rezerva în următoarele spectacole?…
Timp de o oră, publicul este captat, se amuză, (re)descoperă inteligența, cultura și vitalitatea nealterată de vreme a artistului a cărui existență se confundă cu dansul, este dansul. Iar pe fondul aplauzelor finale, Gigi Căciuleanu a aruncat paginile albe, rostind acel „Uf!!!” (cuprins și în titlu) în clipa când „a găsit”, coborând în sală pentru a o invita pe Miriam Răducanu pe scena Nocturnelor, amândoi recompunând câteva gesturi și expresii din memorabilele spectacole. Iar Doamna a uimit prin mobilitatea și finețea brațelor, a corpului doar aparent fragil, fericită să fie din nou, după 50 de ani, alături de partenerul său de atunci.
Cei care se vor afla în sală la viitoarele reprezentații vor descoperi „altceva” în minutul de căutare a esenței, a sâmburelui de adevăr pe care interpreții vor să îl exprime. Deci fiecare seară va fi unică în felul ei, iar spectatorii vor fi încântați să asiste la întreaga desfășurare de rafinament, voluptate și bucurie a dansului, la efortul și în fine la găsirea formulei ideale (pentru acea seară…).
Un regal artistic, o aniversare de suflet, un spectacol care, cu siguranță, va face „serie lungă” la Teatrul Mic, și care merita din plin să fie încadrat efectiv în Festival. Dar pentru privilegiul reîntâlnirii cu Gigi Căciuleanu trebuie să mulțumim, din nou, JTI și „Art Production”.
ANCA FLOREA
