Margareta Paslaru de vorbă cu Alina Crișan și Sergiu Andrieș

Joi, 9 februarie, de la ora 12.00, invitații doamnei Margareta Pâslaru sunt Alina Crișan și Sergiu Andrieș.

Alina Crișan

"Mi-am început studiul muzicii la vârsta de 6 ani. Evident, la acea vârstă, alegerea nu mi-a aparţinut. A fost dorinţa părinţilor mei. Dar a fost, totodată, alegerea potrivită, iar atunci când a venit rândul meu, am ales să continui. 

Am absolvit Colegiu Naţional de Muzică George Enescu, sunt licenţiată în Interpretare Muzicală, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, şi Comunicare şi Jurnalism, la Universitatea Spiru Haret. De asemenea, mi-am completat studiile cu un master la Interpretare, tot la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Astfel, am avut ocazia să cânt muzică clasică şi, după ce m-am înscris la modului de jazz în facultate, am luat contact şi cu acest stil. Apoi, am devenit cadrul militar. La Muzica Militară, ca parte dintr-o orchestră de suflători,  am descoperit muzica de promenadă. Atunci am început şi colaborările cu diverşi artişti şi formaţii, intrând, astfel, în lumea muzicii uşoare, muzicii de club, muzica zilelor noastre. Acum, lucrez în Trustul de Presă al Armatei. Sunt redactor la publicaţia săptămânală Observatorul militar şi colaborez cu radioul online Vocea Armatei, la matinalul de luni şi emisiunea Amprente, cu şi despre artişti, în fiecare vineri.

Aşa că sunt jurnalist militar în timpul programului şi muzician în afara orelor de program. Nu este greu. Era mai greu să renunţ la una dintre aceste două lucruri pe care le iubesc la fel de mult. De ce să aleg când pot să le fac pe amândouă?

Ştiu să cânt la vioară, pian, fagot şi saxofon. Fiecare instrument are timbrul lui, un discurs muzical specific, punctele lui forte care mi-au dezvoltat mie anumite abilităţi. Vioara îţi dezvoltă foarte bine auzul, pianul oferă o viziune armonică, fagotul este un fel de violoncel al instrumentelor de suflat, iar saxofonul deschide apetitul pentru jazz şi muzica modernă. Astfel, fiecare instrument studiat constituie o etapă importantă în formarea unui muzician. Eu am ales saxofonul pentru că, în acest punct al vieţii mele, mă reprezintă cel mai bine. Este mijlocul de comunicare cu publicul care transmite cel mai bine mesajul meu. O prelungire a gândurilor şi trăirilor mele. 

Activitate muzicală:

Ca instrumentist într-o orchestră simfonică, am urcat prima dată pe scenă în clasa a VIII-a, iar debutul ca solist l-am avut în clasa a XII-a. Muzica clasică m-a purtat pe scena Sălii Radio şi a Ateneului Român şi va avea mereu un loc aparte în sufletul meu. După ce am schimbat macazul (şi instrumentul), am început colaborările cu diverşi artişti şi formaţii – Voltaj, Timpuri Noi, Andreea Bănică, Simona Nae, Ştefan Bănică Jr, ş.a. Singura constantă de atunci până astăzi rămânând  formaţia mea de suflet, prima trupă în care am cântat, Casa Presei. Împreună cu jurnaliştii cu suflet de artişti din Casa Presei am reuşit performanţa de a ajunge în finala concursului Eurovision, cu cele mai multe voturi din partea publicului. 

De asemenea, am cântat pe scena unora dintre cele mai importante evenimente de profil din ţara noastră (Festivalul de la Sinaia, Festivalul de la Sibiu), am primit invitaţii la diferite emisiuni radio (Muzicienii de azi, muzicienii de mâine) şi tv (Măruţă, Cronica cârcotaşilor, Răi da` buni, Wow bizz), plus evenimente private şi cluburi."

Sergiu Andrieș

Mi-am descoperit pasiunea pentru muzică destul de târziu şi întâmplător. Nu degeaba se spune că important este să mergi înainte şi drumul te va purta spre locul în care trebuie să ajungi. De multe ori, direcţia nu contează, alegerile nu-ţi aparţin. În final, cine eşti îţi arată viaţa. Chiar dacă porneşti pe un drum greşit, acesta se va curba, la un moment dat, şi vei ajunge, ocolind, la aceeaşi destinaţie finală, predestinată. Cel puţin pentru mine aşa a fost. 

Am mers la şcoala generală din cartier. Era cel mai aproape de casă. Iar, la finalul clasei a VIII-a, într-o seară ca oricare alta, stând la televizor cu familia, a început un concert de jazz. Solist era un clarinetist şi muzica lui a trezit ceva în mine. Atunci, drumul meu a luat prima curbă. Mi-am dat seama că vreau să fac muzică, vreau să cânt. Şi acest vreau se simţea aproape ca un trebuie! Aşa că, în clasa a IX-a, am dat admitere la liceul de muzică. Nu mi-a fost uşor să concurez cu elevi care începuseră studiul muzicii de la 6 ani. Aveau noţiuni muzicale bine stabilite, iar eu aveam doar pasiunea. Dar a fost de ajuns. Am absolvit Colegiul Naţional de Muzică din Bucureşti, la clarinet, instrumentul care îmi trezise apetitul pentru muzică, şi am reuşit să recuperez perioada pierdută. Astfel că, la finalul clasei a XII-a, m-am numărat printre elevii selectaţi pentru a fi solişti în concertul absolvenţilor. Am urcat pe scena Ateneului Român cu clarinetul în mână şi fluturaşi în stomac şi, acompaniat de orchestra liceului, am susţinut primul concert cu public. 

Am urmat mai apoi facultatea de muzică, iar, ulterior, am îmbinat utilul cu plăcutul şi am intrat în armată, la Muzica Militară. Aici am descoperit saxofonul, posibilităţile de exprimare pe care ţi le oferă acest instrument, şi am decis să îi învăţ şi lui tainele. Nu am renunţat la clarinet, cânt la ambele instrumente. 

În prezent, activez la Muzica Militară şi cânt la diverse evenimente – solist (cafe concert), parte dintr-o trupă (care abordează toate genurile muzicale), dar şi în duet cu Alina Crişan. 

 

Anunțuri publicitare