Rahmaninov, despre viitorul transmisiilor radio – partea 1
Într-un interviu acordat revistei britanice Gramophone în 1931, celebrul compozitor declara:
Nu demult am fost rugat să-mi exprim opinia despre valoarea muzicală a transmisiilor radio. Am răspuns atunci că, după parerea mea, radio-ul are o influență rea asupra artei: distruge semnificația adevarată, intimă a muzicii. De atunci, mulți oameni au apărut foarte surprinși de ce, dacă eu nu iubesc asemenea transmisii pe calea undelor, mă dedic totuși înregistrărilor pe gramofon, ca și când cele două au legatura una cu cealaltă, într-un mod ascuns…
Pentru mine, gramofonul și metodele moderne de înregistrare sunt net superioare oricăror transmisii pe calea undelor, din toate punctele de vedere, mai ales în ceea ce privește pianul. Sunt de acord, înregistrările de pian nu au fost dintotdeauna așa de pline de succes ca în ziua de azi. În urmă cu 12 ani, când făceam primele înregistrări alături de Edison, în America, sunetul pianului era subțire, asemenea unui clinchet de clopoțel. Suna exact ca balalaica rusească, un instrument similar chitarei, iar rezultatele produse de procesul acustic în folosință când am început să înregistrez pentru „His Master’s Voice” în 1920, erau departe de a fi satisfăcătoare.
În ultimii trei ani, însă, datorită perfecționării înregistrărilor pe metoda electrică, în combinație cu uluitoarele imbunătățiri ale calității redării muzicii în cazul gramofoanelor, am reușit să obținem o reproducere fidelă a sunetului pianului, în varietate și adâncime a sunetului, cum greu se mai poate obține. Mai bine de-atât nu se poate.
Nu am nicio ezitare în a spune că înregistrările moderne de pian fac dreptate pianiștilor. Din propria experiență, consider că înregistrările mele nu fac altceva decât să crească prestigiul meu ca artist. Nu fac referire aici doar la lucrările compuse de mine. Am ascultat multe înregistrări de înaltă calitate cu diverși pianiști și de fiecare dată esența fiecărui artist a fost captată și menținută.
De fapt, prin intermediul gramofonului putem acum să oferim publicului intepretări aproape identice cu cele date pe scena de concert. Înregistrările noastre nu trebuie să dezamăgească nici pe cel mai critic ascultător, ce ne-a auzit în carne și oase pe scenă, nici pe milioanele de oameni ce nu au ocazia să o facă. Ele oferă o impresie justă și corectă a intepretării noastre. În plus, ceea ce e cel mai important pentru mine, înregistrarile pentru gramofon permit artistului să obțină o satisfacție personală.
Eu sunt prin natura mea un pesimist. Rareori sunt pe deplin satisfăcut de propria intepretare, de fiecare dată sunt convins că pot mai bine de-atât. În cazul înregistrărilor, e posibil să atingi ceva apropiat de perfecțiune artistică. Dacă se întâmplă ca o dată, de două ori, de trei ori să nu intepretez așa cum îmi doresc, e posibil să înregistrez și re-înregistrez, să distrug tot și să refac pănă când ajung la un rezultat așa cum îmi doresc.
