Mai mult, oamenii de știință au observat că din terenurile cu microplastic lipsea prezența râmelor, care sunt foarte apreciate în agricultură pentru că ajută în procesele de descompunere, adaugă nutrienți organici în sol și cresc aerarea solului. Totuși, acolo unde concentrația solului atingea 7%, râmele ingerau microplasticul odată cu pământul și îl transportau în diferite straturi de sol. În plus, o lucrare din 2018 atrăgea atenția că apa de ploaie se scurge în apele subterane prin micile tuneluri făcute de râme, ducând astfel cu ea și microplasticele de la suprafață. Oamenii de știință au observat o rată de mortalitate între 8 și 25% în cazul omizilor care au ingerat microplastic, în funcție de cantitatea pe care au consumat-o. Într-un studiu realizat în China, cercetătorii au crescut plante în sistem hidroponic, iar în apă au adăugat microplastice. Au descoperit apoi urme ale acestor mici fragmente de plastic în rădăcini, tulpini și frunze. „Pentru zeci de ani oamenii de știință au crezut că particulele de plastic sunt prea mari pentru a trece de bariera fizică a unui țesut intact al unei plante. Dar noul nostru studiu dezaprobă această presupunere”, a declarat Yongming Luo pentru Environmental Health News. La începutul acestui an, o echipă de cercetători a anunțat că a găsit microplastice în produse dintr-un supermarket italian, precum morcovi, salată, broccoli, cartofi, mere și pere. Aceștia au transmis că au găsit cele mai mari cantități în mere și cele mai puține, în salată, sugerând că natura perenă a unui pom fructifer a permis microplasticelor să se acumuleze mai mult decât în culturile anuale. „Dacă microplasticele ajung în legumele noastre, ajung în tot ce mănâncă legume. Ceea ce înseamnă că sunt în carne și lactate”, a mai spus Luo. Microplasticele au fost găsite anterior în miere, bere și fructe de mare. Deși nu există studii concrete ale ingerării microplasticelor de către oameni, studiile realizate pe mamifere forțate în laboratoare să ingereze aceste mici fragmente de plastic au arătat că acestea pot trece de pereții celulari, se pot mișca prin corp, se pot acumula în organism și pot avea impact asupra sistemului imunitar.

Mai mult, oamenii de știință au observat că din terenurile cu microplastic lipsea prezența râmelor, care sunt foarte apreciate în agricultură pentru că ajută în procesele de descompunere, adaugă nutrienți organici în sol și cresc aerarea solului. Totuși, acolo unde concentrația solului atingea 7%, râmele ingerau microplasticul odată cu pământul și îl transportau în diferite straturi de sol. În plus, o lucrare din 2018 atrăgea atenția că apa de ploaie se scurge în apele subterane prin micile tuneluri făcute de râme, ducând astfel cu ea și microplasticele de la suprafață.

Oamenii de știință au observat o rată de mortalitate între 8 și 25% în cazul omizilor care au ingerat microplastic, în funcție de cantitatea pe care au consumat-o.

Într-un studiu realizat în China, cercetătorii au crescut plante în sistem hidroponic, iar în apă au adăugat microplastice. Au descoperit apoi urme ale acestor mici fragmente de plastic în rădăcini, tulpini și frunze.

„Pentru zeci de ani oamenii de știință au crezut că particulele de plastic sunt prea mari pentru a trece de bariera fizică a unui țesut intact al unei plante. Dar noul nostru studiu dezaprobă această presupunere”, a declarat Yongming Luo pentru Environmental Health News.

La începutul acestui an, o echipă de cercetători a anunțat că a găsit microplastice în produse dintr-un supermarket italian, precum morcovi, salată, broccoli, cartofi, mere și pere. Aceștia au transmis că au găsit cele mai mari cantități în mere și cele mai puține, în salată, sugerând că natura perenă a unui pom fructifer a permis microplasticelor să se acumuleze mai mult decât în culturile anuale.

„Dacă microplasticele ajung în legumele noastre, ajung în tot ce mănâncă legume. Ceea ce înseamnă că sunt în carne și lactate”, a mai spus Luo.

Microplasticele au fost găsite anterior în miere, bere și fructe de mare.

Deși nu există studii concrete ale ingerării microplasticelor de către oameni, studiile realizate pe mamifere forțate în laboratoare să ingereze aceste mici fragmente de plastic au arătat că acestea pot trece de pereții celulari, se pot mișca prin corp, se pot acumula în organism și pot avea impact asupra sistemului imunitar.