LSO Live, Mozart și Stravinsky
Ediția din această săptămână a emisiunii LSO Live vă propune o întâlnire cu muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart și cea a lui Igor Stravinski.
Vă propunem să ascultați Serenada nr. 10 pentru suflători "Grand Partita" de Wolfgang Amadeus Mozart și Capriciul pentru pian de Igor Stravinski.
LSO Live se va transmite vineri, 2 iunie, de la ora 22:00 la Radio Clasic și în reluare sâmbătă de la ora 20:00.
O interpretare delicată a grandiosului Gran Partita a lui Mozart, această ediție sărbătorește bogăția de talente din partea suflătorilor Orchestrei Simfonice din Londra, cu un ansamblu care include clarinetul italian Lorenzo lsco, renumitul clarinetist Andrew Marriner și celebrul tânăr oboist Olivier Stankiewicz. Înregistrat live în timpul Sound Unbound 2015, primul "weekend clasic" de la Barbican, înregistrarea a fost susținută de Bowers & Wilkins și a avut loc în sala Jeronic din LSO St. Luke's. Pentru acest album, ansamblul a fost condus de losco, care a lucrat cu orchestra timp de sase ani inainte de a se alatura Orchestrei Filarmonice din Hong Kong. El spune despre lucrare: "Este atât de simplu ce scrie [Mozart], dar în același timp atât de frumos și atât de clar … Toate cele șapte mișcări sunt fantastice, preferata mea este a treia mișcare, pentru cum începe și cum este construită este absolut uimitor, dar toate au melodii frumoase – este o capodoperă! " S-a speculat că piesa a fost compusă special pentru un concert public dat de Anton Stadler la 23 martie 1874, deși filigranele și hârtia sugerează o compoziție din 1781 sau 1782. Este o piesă care constă din șapte mișcări unificate; Motivul pentru care Mozart a hotărât să elimine convențiile generice simfonice atât de scandaloase este necunoscut. Este surprinzător faptul că piesa nu este menționată în corespondența lui Mozart. Un alt mister este numele Gran Partita, care a fost descoperit inscripționat pe manuscrisul original, dar scris de o mână neidentificată. În esență înseamnă "simfonia vântului mare", o descriere care nu este inexactă. Secțiunea de suflători de 13 piese a fost neobișnuit de mare pentru epocă, combinată cu cea de-a șaptea formă de mișcare, mai degrabă decât cea a celei de-a patru formații simfonice de circulație, sau a celor șase forme de serenadă, ambele dominând repertoriul vântului. Gran Partita nu este una dintre cele mai complicate partituri ale lui Mozart, dar senzualitatea și varietatea ei sunt de neegalat. Mozart, probabil, a dedicat lucrarea soției sale Constanze, și poate a fost chiar interpretată la nunta din 1782.
